Furaţi de comunişti, umiliţi de noii capitalişti

Peste 200 de români s-au înghesuit ieri pentru a prinde un loc în prima tranşă de despăgubiri la Fondul Proprietatea, deşi statul poate "acoperi" financiar doar 15% din dosare Vestea

Peste 200 de români s-au înghesuit ieri pentru a prinde un loc în prima tranşă de despăgubiri la Fondul Proprietatea, deşi statul poate "acoperi" financiar doar 15% din dosare

Vestea că statul va începe plata despăgubirilor în bani i-a pus pe drumuri pe foştii proprietari care nu-şi mai pot recupera terenurile sau casele confiscate de comunişti. Încă de ieri-noapte, zeci de oameni s-au înghesuit în faţa sediului Autorităţii Naţionale pentru Recuperarea Proprietăţilor (ANRP) din Capitală. Norocoşii proprietari se vor vedea cu banii în cont după aproximativ două săptămâni de la depunerea dosarului.

Cele peste 200 de persoane care s-au aşezat ieri la coadă pentru a se înscrie pe liste pentru a primi despăgubiri în bani au venit cu gândul că drumurile pe care le fac de şapte-opt ani se vor încheia. Însă fiecăruia după cum îi este norocul.

Maximul res-tituirii în bani este de 500.000 de lei, în condiţiile în care, pentru o primă tranşă, ANRP are în cont 30.000.000 de lei. Un calcul simplu arată că suma acoperă numai 15% din cele peste 2.500 de persoane care au primit titlurile de despăgubire. Potrivit Forumului Civic Românesc, aproximativ 200.000 de oameni au notificări depuse pentru eventuale despăgubiri.

"Revendic unde a construit Elena Udrea garaje"

Printre oamenii care au venit să depună cererile pentru încasarea banilor s-au aflat şi câţiva care aşteptau pentru o audienţă. "Vreau să văd ce şanse mai am. Revendic 600 de metri pătraţi, unde a construit Elena Udrea garaje, pe Sfântu Ioan 13", s-a plâns Maria Stoian, o femeie trecută de 60 de ani. Povestea ei este incredibilă. În 1982, casa în care locuia alături de rudele ei a fost demolată.

Despăgubirea a fost atât de mică încât a şi uitat ce sumă a primit. "Era o casă cu trei apartamente mari. Casă bună, construită în 1905", a mai spus femeia, precizând că bate drumurile din anul 2001. Maria Stoian a fost mutată atunci pe Strada Tudor Vianu, din sectorul 1. "Casa în care stăm acum a fost şi ea revendicată de fostul proprietar. Noi vom fi trimişi în stradă", a explicat ea. Terenul pe care spune femeia că a construit Elena Udrea ar valora acum 2.000 de euro metrul pătrat.

A fost plimbat 12 ani

Laurenţiu Toderel, un moştenitor din judeţul Bacău, revendică şi el 1.400 de metri pătraţi. Problema lui este că pământul se află în incinta Combinatului Chimic de la Borzeşti. "Am început demersurile din 1995. Am făcut dosare peste dosare. Poate în final ajung la capăt şi recuperez ceva", a spus Toderel. Bărbatul este însă departe de a-şi rezolva problema, spun autorităţile.

"Acum luăm numai dosarele care au fost deja evaluate, în număr de 2.540. Nu este un termen-limită pentru soluţionarea problemelor. După şase luni însă, cei care nu au reuşit să depună cerere pentru despăgubire în bani vor primi acţiuni", spune vicepreşedintele ANRP, Mihnea Iuoraş. Acesta mai spune că banii care au fost alocaţi pentru prima tranşă a despăgubirilor nu acoperă nici un sfert din persoanele care au dosarele deja soluţionate.

"Le-am dat pături şi vreo 20 de scaune"

Prima zi de înscrieri la ANRP a pus pe jar locuitorii din cartierul Floreasca, acolo unde se află sediul instituţiei în cauză. Valul de oameni veniţi din toată ţara i-a impresionat pe bucureşteni, fiecare dându-le o mână de ajutor cum au putut. "Am ajutat în special femeile. Erau venite cu trenul, obosite de pe drum. Le-am făcut câte o gustare. Le-am dat pături şi am scos în stradă vreo 20 de scaune", a spus Alexandrina Dincă, care locuieşte vizavi de ANRP.

Femeia susţine că i-a ajutat pe cei care erau din provincie. Pe unii i-a primit şi în casă. "Au fost femei care s-au întins puţin pe pat pentru că erau obosite. Le-am dat câte un pahar cu apă şi celor din stradă", a adăugat Alexandrina. Programul pentru înscrierea pe lista celor care solicită despăgubiri în bani continuă până în martie, anul viitor, iar programul zilnic, de luni până vineri, este între orele 9.00 şi 16.30.

Viceprimarul Capitalei: "În maximum trei ani şi jumătate putem închide subiectul Legea 10"

Adevărul: Aţi preluat de trei luni atribuţiunile pentru aplicarea Legii 10. Cât s-a retrocedat în Bucureşti, din 2001, de la apariţia legii?

Ionuţ Popa: Aproximativ 20% din cereri au fost soluţionate în aceşti cinci ani. Eu îl consider un procent scăzut, însă şi legea are "contribuţia" ei. De pildă, notificatorii nu au un termen-limită în care să-şi completeze documentaţia din dosare. Şi uite la ce conduce această omisiune a legii. Comisia nu poate analiza în cele din urmă dosarul, pentru că este incomplet, iar toate astea duc la o trenare pentru toţi cei implicaţi în notificarea respectivă.

- Şi care sunt efectele?

- Comisia nu poate da o soluţie legală, pentru că petentul nu a avut un termen-limită în care să-şi completeze dosarul. O proprietate notificată nu numai că nu poate fi înstrăinată. Nici măcar nu poţi aduce îmbunătăţiri de ordin structural clădirii respective. Şi sunt clădiri multe cu bulină roşie, unde locuiesc oameni.

- Cât de repede apare notificatorul? Poate să apară şi după 10 ani, de exemplu?

- Sunt notificatori care nu trăiesc în România, care au dificultăţi pentru procurarea documentaţiei. Relaxarea asta, prin care nu dai un termen-limită, conduce la probleme. Puneţi-vă în situaţia unui locatar care nu poate să-şi consolideze clădirea pentru că pe ea există o notificare.

- Ce legătură credeţi că există între Legea retrocedărilor şi noua "meserie" de cumpărare a drepturilor litigioase?

- Am sesizat de la unii notificatori o presiune pe care o fac firmele sau persoanele fizice care se ocupă de acest lucru. Aceştia le spun unor notificatori care nu cunosc prea bine legea că le "rezolvă" dosarele. Este o încercare de a forţa legea. Nu contest că sunt persoane care vor să rezolve problema vânzând drepturile litigioase, dar există persoane care trăiesc cu impresia că numai aşa pot să îşi recupereze ceva din ceea ce au avut.

- Ce soluţie există pentru evitarea acestor târguri?

- Dacă noi devenim mai transparenţi, mai eficienţi, evident că aceste lucruri vor scădea ca şi pondere. Deocamdată vedem un număr mare de persoane care doresc să intre în audienţă la viceprimar, la primar, la preşedintele de comisie.

- Cât de mare e cererea de audienţe pe Legea 10?

- Cred că sunt cel puţin 150 de persoane pe săptămână. Nu există alt compartiment în cadrul administraţiei locale pe Bucureşti care să aibă un număr mai mare de audienţe. Probabil că postarea informaţiilor pe site ar rezolva situaţia, însă sunt probleme legate de protecţia datelor personale.

Din momentul în care luăm toate avizele de la autorităţi, atunci putem posta dosarul cu toate informaţiile legate de evoluţia lui. Unde se găseşte, la ce direcţie şi ce documente noi mai trebuie aduse, pentru că în lege tot apar modificări.

- Cum poate fi grăbit procesul de retrocedare?

- S-a depolitizat comisia, iar volumul de lucru este mai mare. Se lucrează cinci zile pe săptămână, în loc de două. În acest fel ajungem la un obiectiv de circa 8.000 de dosare pe an. Dacă mai avem 32.000 de dosare de rezolvat, putem ajunge la ideea că în maximum trei ani, trei ani şi jumătate putem închide subiectul Legea 10. Dar rezultatul va depinde şi de deciziile administraţiilor locale şi centrale.

De exemplu, acum, după rezolvarea dosarului de către comisia Legii 10, el trebuie să treacă la avizat şi pe la prefectură. Dacă se vor inventa tot felul de legi şi regulamente care să îngreuneze procesul, atunci termenul de trei ani nu mai poate fi respectat.

Cumpărarea drepturilor litigioase, la limita legii

Avocaţii pot face antecontracte şi contracte de vânzare-cumpărare, atestând identitatea părţilor şi data întocmirii. De asemenea, ei nu sunt ţinuţi de lege în privinţa obiectului contractului pe care-l încheie, dacă este licit, explică Irinel Mehedinţeanu, avocat, membru al conducerii Baroului Bucureşti. El adaugă că obiectul contractului poate consta şi în tranzacţionarea anumitor drepturi litigioase.

În schimb, avocaţii nu au voie să-şi condiţioneze onorariul de câştigarea procesului, inclusiv onorariul reprezentat de o parte a bunului pe care se angajează să-l recupereze în instanţă. Există totuşi "portiţe" legislative care pot fi speculate de către cei interesaţi de proprietăţile aflate sub incidenţa Legii 10/2001. (George Rădulescu)

Avem o moştenire. Cum procedăm?

Dacă persoana deţine Titlul de Despăgubire şi Atestatul de Acţionar, atunci are următoarele posibilităţi:

-să obţină bani, după ce a depus o solicitare la sediul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii din Calea Floreasca nr. 202, Bucureşti, începând cu data de 1 octombrie 2007

-să ia acţiuni, dacă nu a cerut bani în termen de şase luni, la ANRP

-să beneficieze de ambele variante (bani şi acţiuni la Fondul Proprietatea), doar în condiţiile solicitării acestui lucru la ANRP.

-dacă persoana are Titlul de Despăgubire şi nu a primit Atestatul de Acţionar, atunci trebuie să meargă la Depozitarul Central cu sediul pe str. Făgăraş nr. 25, Bucureşti şi să ceară un extras de cont.

-dacă persoana are dosar trimis de primărie, atunci se adresează ANRP.

Mogulii drepturilor litigioase

Descumpăniţi de drumurile interminabile între instituţii, moştenitorii au căzut în plasa "afaceriştilor cu drepturi litigioase". Ofertele acestora din urmă, deşi nu le-au acoperit valoarea terenului sau imobilului decât în mică parte, i-au convins pe proprietari să-şi vândă averea la un preţ de nimic. A fost o cale de îmbogăţire pentru unii dintre noii capitalişti.

Afacerea Şuţu

Cea mai mare afacere cu drepturi litigioase poate fi considerată "afacerea Şuţu" în care este implicată o controversată avocată, Carmen Păştin, care a susţinut în presă că ar fi cumpărat jumătate din drepturile litigioase de la octogenara Alexandra Maria Şuţu.

Cealaltă jumătate a proprietăţilor a fost cedată de Alexandra Maria Şuţu fiului ei, Istrate Şuţu, care locuieşte în Germania. Lista proprietăţilor identificate de Carmen Păştin ar cuprinde 54 de imobile şi sute de hectare de teren din România.

Becali: "Cumpăr ce vreau eu!"

La un moment dat, în 2006, şi Gigi Becali (foto) s-a laudat că intenţionează să cumpere drepturile litigioase ale familiei Şutu şi susţinând că a bătut palma cu unul dintre moştenitori, aflat în Germania. Ulterior, Becali s-a răzgândit, aflând că la mijloc ar putea fi o presupusă escrocherie sau o inginerie imobiliară.

Recent, a apărut în presă şi o implicare concretă a lui Becali în zona afacerilor cu drepturi litigioase. Este vorba despre un teren care făcea parte din teritoriul fostei moşii Măicăneasa. "Eu cumpăr ce vreau eu, voi scrieţi ce vreţi voi!", a declarat Becali

Mazăre şi Borcea au dat târcoale averii Movileştilor

Un alt caz controversat este afacerea Movilă. Ultima descendentă a familiei cu drept de moştenire a familiei Movilă, Yvonne Aline Buzescu Movilă, a încheiat un act prin care şi-a cedat drepturile litigioase asupra imobilelor deţinute în Constanţa unui om de afaceri din Eforie, Georgică Giurgiucanu.

Ulterior, moştenitoarea Movileştilor a murit, Giurgiucanu a cedat o parte din drepturile sale unor oameni de afaceri apropiaţi lui Radu Mazăre, primarul Constanţei, printre care: Dragoş Săvulescu, avocat şi fost acţionar la Dinamo, Cristi Borcea, acţionar la Dinamo, Valentin Ionescu, fost partener de afaceri cu Mazăre. În această afacere a intrat pe fir şi DNA.

Constanda a dat tunul Bordei

Din lista vânătorilor de averi nu poate lipsi omul de afaceri Costel Constanda. Până să primească Parcul Bordei, el a cumpărat drepturile litigioase de la verii Lincaru, care deţineau o mare parte din Satul Francez.
În final, Constanda primeşte 3,3 hectare în Bordei, în schimbul terenului revendicat iniţial. (Christian Levant)