Frumos e ziaristul mort

Cred ca prilejul cel mai potrivit pentru Putere ca sa-si arate dragostea fata de presa ar fi inmormantarea unui ziarist omorat in bataie. Cu cata tandrete si gingasie s-ar apleca asupra mortului

Cred ca prilejul cel mai potrivit pentru Putere ca sa-si arate dragostea fata de presa ar fi inmormantarea unui ziarist omorat in bataie. Cu cata tandrete si gingasie s-ar apleca asupra mortului domnii Adrian Paunescu, Ion Solcanu, Grigore Zanc, Antonie Iorgovan si alti distinsi senatori! I-ar face bujori in obrajori cu un tub de ruj, l-ar gelui in cap ca pe Mutu, l-ar imbraca in costum Armani, i-ar comanda un sicriu cu aer conditionat, ar pune tunurile sa traga la inmormantare. Domnii Ion Iliescu si Adrian Nastase ar tine discursuri pline de simtire la capataiul decedatului, declarand greva japoneza a foamei pana cand politia ii va gasi pe agresori. Academicianul-sef Eugen Simion va elogia opera celui disparut. Adrian Paunescu va compune, pompandu-si lacrimi in barba, un poem la catafalc, aratand ca si el, ca ziarist, a imbracat maieul mortii. Cu totii vor descoperi, cu usurare si recunostinta, ce bun, ce destept, ce frumos e ziaristul odata mierlit. Dar pentru ca mai sunt si lipsuri - pana acum s-a realizat doar bagarea ziaristilor in spital si puscarie, nu inca direct la morga - Puterea n-a mai avut rabdare sa astepte o inmormantare si a inventat Ziua Presei.