Cronică de moravuri: Frontiere

Graniţa bulgară se poate trece pe jos sau călare.

9590 este numărul scurt al Poliţiei de Frontieră, accesibil zi şi noapte pentru informaţii actuale despre tot ceea ce înseamnă trecerea frontierelor României.

Ieri .Plănuiam de multă vreme o excursie în Bulgaria. La numai 60 kilometri de Bucureşti, Ruse, oraşul natal al lui Canetti, cândva cosmopolit şi înfloritor, acum jerpelit, dar curat şi plin de farmec.

Voiam să trec frontiera pe jos, sperând să evit astfel proasta ingeniozitate a sistemului românesc de taxe, de două ori mai costisitor şi sofisticat decât al oricărei ţări vecine. Sun la 9590, pentru a mă informa în toate privinţele. Sunt asigurat că, în perspectiva apropiatei integrări europene a ambelor ţări, graniţa se poate trece fără probleme, chiar şi pe jos.

Mai mult, îmi povesteşte distrat funcţionarul, există cazuri în care navetişti sau călători excentrici de aiurea trec graniţa călare. Plec, încrezător, la drum. Parchez maşina în vamă şi pornesc, pe jos, spre frontieră. Ajung la un prim post de control. Ambalat într-o conversaţie telefonică privată, vameşul mă întreabă, vădit deranjat, unde merg, cu aerul că aş fi avut de ales între cel puţin trei destinaţii posibile. Îi spun de Ruse. „Pe jos nu se poate!” - mi-o retează cu râvnă ostăşească.

Bâigui ceva despre 9590. Auzind de colegii din centrală, şi-a ajustat, într-un ultim efort, răspunsul: „Se poate şi pe jos, dar numai ziua. Noaptea e interzis.” Am zâmbit nervos: sus pe cer, soarele orbitor al Câmpiei Dunării dogorea mai tare ca niciodată. M-am întors, furibund, acasă.

Azi. Începând din 2008, graniţa româno-bulgară se trece, în sfârşit, uşor, fără controale, fără întrebări inutile. Cu micul impediment al taxei de pod plătite, de ambele părţi, fără factură, direct la funcţionar. Turistului, însă, îi convine: dai cât ai, la dus, cât ţi-a mai rămas, la întors, şi ai trecut, rentabil, podul.