Frica de votul uninominal

Nimeni nu va mai şti dinainte dacă are locul asigurat sau nu. Vor tremura aşteptând rezultatele din ţară Cu cât se apropie alegerile parlamentare, cu atât creşte teama prin partide.

Nimeni nu va mai şti dinainte dacă are locul asigurat sau nu. Vor tremura aşteptând rezultatele din ţară

Cu cât se apropie alegerile parlamentare, cu atât creşte teama prin partide. Şefi, şefuleţi, ţuţeri şi diverşi lustruitori de clanţe simt că le fuge colegiul uninominal de sub picioare. Poate legea nouă nu este cea mai bună dintre legile electorale.

Dar cu siguranţă va avea efecte majore asupra partidelor şi a clasei politice. Pe listă, partidele ştiau dinainte de câte locuri eligibile dispun în fiecare judeţ. Bătălia se ducea pentru ocuparea acestor poziţii, după care candidatul putea să stea liniştit.

Acum se va duce o luptă de două ori mai grea. Odată, pentru a obţine nominalizarea pentru a candida într-un anumit colegiu. Ţinând cont că un partid nu poate propune decât o singură persoană într-un colegiu, concurenţa va fi acerbă.

A doua oară, candidatul trebuie să se lupte pentru fiecare vot în parte. Partea amuzantă a legii este că nimeni nu va mai şti dinainte dacă are locul asigurat sau nu, în afara celor destul de puţini care vor obţine majoritatea de 50% plus 1 din voturi. Restul vor tremura aşteptând rezultatul redistribuirii. Poţi să investeşti o căruţă de bani în campanie, să dai pomeni electorale la tot cartierul şi să ai surpriza să rămâi cu buza umflată.

Uninominalele de până acum, cele pentru alegerea primarilor şi mai ales cele în premieră pentru alegerea preşedinţilor de consilii judeţene au dovedit-o din plin. Mari favoriţi, ca Radu Berceanu, Cezar Preda, Vasile Blaga, Marius Nicoară, au pierdut în mod surprinzător. E drept, unii dintre baronii locali au fost validaţi prin vot.

Dar numai simpla titulatură de stăpân al judeţului nu mai garantează victoria în alegeri. Mai trebuie ceva în plus: capacitatea personală de a aduce voturi.

La acest capitol pot avea mari probleme chiar şefii de partide. Geoană, Tăriceanu, C. V. Tudor, Marko Bela se pot trezi în situaţia de a nu câştiga în propriul colegiu, fiind surclasaţi la număr de voturi de colegi care au candidat prin cine ştie ce colţ de ţară.

Legitimitatea unui astfel de preşedinte ar fi spulberată şi el nu ar avea decât să-şi dea demisia sau să i se ceară plecarea aşa cum li se cere în prezent şefilor de filială cu rezultate slabe.

La fel de inconfortabil se simt şi seniorii de drept ai partidelor. Veteranul Ion Iliescu a evaluat corect situaţia: dacă nu mai poate funcţiona ca locomotivă pentru PSD, atunci nu mai are rost să-şi pună în joc prestigiul pentru o circumscripţie uninominală. Asta nu înseamnă că iese din politică. Din contră.