Frica de stampila

De pe patul de spital, Ion Iliescu a facut efortul de a trimite natiunii o scrisoare in care reaminteste importanta primelor alegeri libere de acum 15 ani. Fostul presedinte nu a fost internat

De pe patul de spital, Ion Iliescu a facut efortul de a trimite natiunii o scrisoare in care reaminteste importanta primelor alegeri libere de acum 15 ani. Fostul presedinte nu a fost internat pentru surmenaj intelectual. In stare critica, a avut nevoie de o interventie pe cord - dilatarea arterelor coronare in cinci puncte - nu lipsita de riscuri. Chiar si intr-un asemenea moment dificil, pentru Ion Iliescu a fost mai importanta imaginea, prezenta pe scena, chiar daca sala e din ce in ce mai goala, aplauzele anemice, iar culisele nu ascund decat un pat de spital. Acum 15 ani, Ion Iliescu a cunoscut momentul maxim al gloriei sale. La fiecare 100 de voturi, 86 aveau stampila in dreptul numelui sau. Din aceasta enorma legitimitate, fostul presedinte s-a hranit pana astazi, micsorand-o cu fiecare ciclu electoral. Ultimele rezerve le-a aruncat in lupta pentru a asigura perpetuarea sistemului si dupa scrutinul din 2004. A pierdut. Capitalul sau de voturi era epuizat. Ceea ce a urmat nu a fost decat o lunga agonie politica: decretul Cozma si candidatura la sefia partidului, marcata de acel "tovarase" care i-a vestit caderea. Lupii in putere l-au inlaturat pe cel batran, incapabil sa-i mai conduca spre prada. La sefia PSD, schimbarea s-a facut in cateva ore. Societatea romaneasca continua sa fie marcata de anii sai de "domnie" care au inceput in mod legal cu alegerile din mai `90. Astazi nu exista nici o problema majora care sa nu-si aiba originea in "epoca" Iliescu, dupa cum este la fel de adevarat ca pietrele de temelie ale democratiei au fost puse pe vremea lui. Inca din primele luni ale regimului sau, Ion Iliescu a inceput o munca uriasa, un alt fel de cult al personalitatii si cartile pe care le-a scris o dovedesc, pentru a-si impune propria viziune asupra a tot ceea ce s-a intamplat in ultimii 15 ani. Probabil ca, in afara editorilor, sunt foarte putini cei care au parcurs volumele presedintelui. In mod paradoxal, efectele fenomenelor care nu apar in carti ne marcheaza viata astazi, in aceeasi masura sau mai mult decat cele prezentate in capitole largi. Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana se izbeste de zidul sistemului coruptiei institutionalizate, dus la perfectiune in mandatele Iliescu. Puterea politica, serviciile secrete si Justitia au creat o structura uriasa de realocare in buzunarele clientilor a resurselor economice ale tarii. Ani la rand nu a luptat nimeni cu coruptia, pentru ca strategii bataliei erau si cei mai mari beneficiari ai sistemului. Nu a existat nici o granita intre bine si rau, intre hoti si vardisti. Romania nu a avut sansa unei brigazi de "incoruptibili", pentru ca cine nu s-a integrat in mafie a fost inlaturat. Aservirea Justitiei si coruperea pilonilor ei o platim astazi prin clauza de salvgardare. Tentativa administratiei actuale de a taia nodul gordian printr-un pachet de legi care sa permita pur si simplu inlocuirea oamenilor cu functii importante din Justitie pune problema ingerintei politicului in treburile unei alte puteri in stat. Cand Justitia s-a pus, mai mult de voie, decat de nevoie, in slujba politicului, chiar si prin validarea celor trei mandate ale lui Ion Iliescu, nu s-a mai ridicat aceasta problema. Astazi suntem doar cu un picior pe scara trenului european asteptand toamna pentru a-l pune si pe al doilea. Dar ce s-ar fi intamplat daca am fi reusit integrarea in valul celor 10, cati dintre romani ar fi dus-o astazi mai bine, asta nu se mai intreaba nimeni. La momentul triumfului sau de la primele alegeri, platforma lui Ion Iliescu era "un despot luminat intr-o democratie originala". Zambetul sau si atractia pentru mase l-au ajutat sa obtina milioane de voturi. Ne-a luat tuturor, fie ca i-am fost simpatizanti sau nu, foarte mult timp sa ajungem mai aproape de democratie pur si simplu si sa scapam de nevoia despotului luminat. Au fost momente in care Romania parea un proiect fara sansa, un esec european. Salvarea a venit, ca intotdeauna, din partea oamenilor. Mintiti de atatea ori, dispretuiti nu o data de propriii conducatori, nu au uitat niciodata ca au in mainile lor puterea votului. Este lucrul cel mai important care a urmat scrutinului din 20 mai. Iar demnitarii au fost obligati sa invete frica de stampila.