Fotbaal pe bani

Sezonul fotbalistic intern s-a incheiat, cu Dinamo in postura de mare castigatoare. Alb-rosiii stau bine atat la palmares, cat si din punct de vedere financiar. Desi "cainii" i-au vandut in iarna pe

Sezonul fotbalistic intern s-a incheiat, cu Dinamo in postura de mare castigatoare. Alb-rosiii stau bine atat la palmares, cat si din punct de vedere financiar. Desi "cainii" i-au vandut in iarna pe Marica, Zicu si Stoian, au reusit sa-i depaseasca pe rivalii de la Steaua si Rapid si, in acest moment, atacantul Danciulescu e unul dintre cele mai bine cotate "produse de export" ale campionatului nostru. Acest lucru e important pentru ca, in Romania anului 2004, succesul in fotbal depinde in primul rand de banii investiti in echipa pe termen scurt si, mai ales, pe termen lung. Matematic vorbind, echipele de la noi cu un buget anual in jur de un milion de dolari ajung sa se bata pentru evitarea retrogradarii, in timp ce aristocratele din Bucuresti, cu trei-patru milioane de dolari in cont, se lupta pentru castigarea titlului. Titlul inseamna, in mod automat, jocuri in Liga Campionilor. Aceste meciuri, chiar daca sunt la inceput in tururile preliminare, duc la cresterea cotei jucatorilor, deci la cresterea preturilor "de export" din care traieste, deocamdata, aproape tot fotbalul romanesc. Tocmai de aceea lupta pentru titlu, care reprezinta in momentul de fata si o formidabila ciocnire de interese financiare, s-a desfasurat in general corect, spre deosebire de acum cativa ani, pentru ca rivalele s-au supravegheat cu ochi de vultur. Fireste, au existat scandaluri, injuraturi, acuze de blaturi, ca doar traim in Romania, dar nimeni nu poate sa spuna: arbitrul X a furat titlul Stelei sau Rapidului sau a retrogradat Ceahlaul, care, ca sa scape, trebuia doar sa invinga in ultimul meci. In general, nedreptatile facute unei echipe s-au compensat cu "cadouri" facute de arbitri prost pregatiti peste o etapa sau doua. Competitia, desfasurata nu intr-o corectitudine totala, dar mai corect decat in trecut, a starnit si interesul microbistilor. Lumea, vazand ca meciurile sunt, in general, pe bune, a inceput sa vina la stadion mai mult decat in sezonul trecut. Poli Timisoara si-a inaugurat nocturna si e pe primul loc in topul spectatorilor cu o medie de 16.000 de oameni prezenti la meci. O urmeaza Universitatea Craiova, unde, cu sau fara Dinel Staicu, iubirea alb-albastra a celor care declara ca "suntem olteni pe viata si pe moarte, suntem olteni, adica suntem multi", nu moare niciodata. Locurile urmatoare sunt ocupate, in mod firesc, de Steaua, echipa cu cei mai multi suporteri din Romania, Rapid si Dinamo. Aceste cifre sunt cu atat mai remarcabile cu cat campionatul, mai viu ca niciodata, a atras atentia televiziunilor. La un moment dat, din cele 9 meciuri ale etapei, 8 erau transmise la TV, lucru care, teoretic, trebuia sa duca la o scadere a spectatorilor. In plus, acest campionat disputat a inceput sa-si produca propriile vedete. Si, cu aceste vedete, cu Mihaita Plesan de la Craiova, cu Ghionea de la Otelul, nu cu Mutu care freaca banca de la Chelsea pentru 125.000 de euro pe luna, a batut nationala lui Iordanescu Germania cu 5-1. In mod firesc, aceste vedete made in Romania, cum este Andrei Cristea de la Bacau, au inceput deja sa fie vanate de echipele cu bani de la noi. Dar, ca in oricare alta afacere, in fotbal o finantare corespunzatoare e o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru obtinerea succesului. Pe langa asta mai trebuie si un management adecvat. Steaua are un lot valoros, are bani, dar Gigi Becali, ocupat sa se judece si sa se injure cu Iordanescu, a avut izbucniri de generozitate fata de jucatori, dandu-le bani cu sacosa, si cand a trebuit si cand nu. Acum ramane de vazut cat timp mai poate sa isi permita sa pompeze bani Gigi Becali intr-o echipa care nu castiga trofee. La Rapid a fost si mai rau. George Copos, patronul echipei, are impresia ca se pricepe la fotbal. Impresia asta o au milioane de microbisti din Romania dar, spre deosebire de alti patroni, Copos n-are bunul simt sa accepte ideea ca un profesionist, adica un antrenor, poate sti mai mult fotbal ca el. De aceea, imediat dupa ce Rapid a batut Argesul, George Copos l-a schimbat pe Rednic, si visiniii i-au luat-o pe tobogan in jos. Daca acest lucru, ce echivaleaza cu mari pierderi financiare, nu-l impresioneaza pe omul de afaceri, poate Copos ar trebui sa fie impresionat de altceva: Andone, antrenorul campioanei, dupa ce a preluat echipa, a inregistrat o serie de infrangeri, iar galeria il alinta cu apelativul "007", dupa linia din clasament, dar conducerea lui Dinamo a avut rabdare cu el. In partea de jos a clasamentului exista si situatii diametral opuse: Apulum Alba Iulia a jucat bine, a avut un antrenor care si-a facut treaba, dar patronul echipei n-are suficienti bani ca sa mentina echipa in A. Tocmai de aceea, Ceahlaul potentului om de afaceri Gheorghe Stefan vrea sa-i cumpere locul in primul esalon cu 700.000 de dolari. In concluzie, incet-incet, fotbalul romanesc va scapa de toti cei care nu-si fac bine treaba, fie ca sunt patroni, presedinti de cluburi, antrenori sau jucatori. Curatenia nu va fi facuta nici de Guvern, nici de Federatia lui Mircea Sandu, ci de mecanismele implacabile ale economiei de piata.