Fostul sef al Sectiei 5 - tratat ca un amarastean de "benzinarii" din subordine

In ultimii ani, Sectia 5 devenise un fel de batalion disciplinar al Politiei Capitalei

In ultimii ani, Sectia 5 devenise un fel de batalion disciplinar al Politiei Capitalei Sectia 5 de Politie a Municipiului Bucuresti, unde in ultimele luni au fost arestati circa 30 de ofiteri si agenti de ordine, pentru complicitate cu hotii de carburanti din conductele magistrale ale "Conpet" si "Petrotrans", era un fel de batalion disciplinar, pana in vara acestui an. Aproape toti politistii sanctionati disciplinar pentru abateri constatate de fosta conducere a DGPMB erau trimisi sa lucreze la Sectia 5. Asta, ca sa invete, vezi-doamne, munca de politie. La nivelul staff-ului Politiei Capitalei, erau cunoscute problemele grele cu care se confruntau efectivele acestei sectii: arie foarte intinsa de actiune, in general, in cartierele periferice din nord-vestul Bucurestiului; lipsa de masini si alte mijloace logistice; personal insuficient; birouri insalubre, prost dotate si echipament necorespunzator. Cu toate acestea, in loc sa se intervina in mod autoritar, pentru crearea unui climat de munca in echipa si detensionarea relatiilor dintre sefii unitatii, neregulile au fost tolerate, transmitandu-se un semnal negativ in randurile personalului, de natura sa slabeasca atasamentul acestuia fata de ideea de onoare, cinste si onestitate, cum se arata intr-un studiu al Institutului de Cercetare si Prevenire a Criminalitatii din IGP. Seful sectiei, comisarul-sef Constantin Paicu, apreciat ca bun profesionist si specialist al Politiei judiciare, avea si renumele de om corect si incoruptibil. Aceste calitati i-au atras in scurt timp antipatia subalternilor pusi pe capatuiala. El era considerat un "amarastean", incapabil sa impuna respect si autoritate, pentru ca nu stia cum sa ajunga la o situatie materiala potrivita pozitiei si functiei sale. Comisarul-sef Paicu a prezentat mai multe rapoarte scrise, prin care a sesizat furturile de carburanti si complicitatea unor politisti la astfel de fapte. In loc sa i se ceara masuri ferme de sanctionare a vinovatilor, mai-marii de atunci ai DGPMB au rupt raporturile, cerandu-i ofiterului sa nu mai umble cu prostii. Mai grav, nici structura de protectie a cadrelor din Capitala nu a reactionat in nici un fel, tergiversand inexplicabil si in mod nepermis derularea unor activitati care se impuneau in astfel de situatii. Comentand, ieri, la o conferinta de presa, faptele grave de coruptie petrecute la Sectia 5, chestorul Marian Tutilescu, seful Politiei Capitalei, a recunoscut ca, la inceput, infractorii au reusit sa atraga in randurile lor trei politisti. Acestia i-au convins si pe alti colegi sa treaca de partea cealalta a "barierei". Toate acestea au fost posibile pe fondul general al deteriorarii actului de justitie, al incisivitatii si expansiunii oamenilor lumii interlope pana la cele mai inalte paliere ale actului decizional din principalele institutii ale statului. Politistii nu sunt oameni crescuti in sere si, asemeni tuturor cetatenilor, au perceput starea de coruptie generalizata din societatea romaneasca. Ei primeau salarii mici, nu au locuinte, sotiile nu sunt incadrate in munca, iar superiorii le-au sugerat ca fiecare trebuie sa se descurce cum poate ca sa reuseasca in viata. Este adevarat, societatea romaneasca este macinata de fenomene antisociale dintre cele mai grave. Rostul politiei este a preveni si combate asemenea fapte. In cazul Sectiei 5, politistii, in loc sa le combata, au devenit infractori. Exista multi oameni necajiti in tara, multi someri, familii cu cinci-sase copii si cu venituri provenite doar de la alocatie. Daca ne insusim filosofia prin care conducerea DGPMB incearca sa-i disculpe pe politistii Sectiei 5, inseamna ca toti napastuitii sortii trebuie sa iasa in strada, sa fure, sa sparga, sa loveasca si sa se descurce cum pot ca sa reuseasca in viata.