Foamea în gât

Din păcate, la capătul drumului pe care a pornit filantroapa nu se află nimeni. Dacă s-ar fi oprit şi ea pe la un minister sau, hai, pe la vreo agenţie, poate reuşea să ne bage ceva în

Din păcate, la capătul drumului pe care a pornit filantroapa nu se află nimeni. Dacă s-ar fi oprit şi ea pe la un minister sau, hai, pe la vreo agenţie, poate reuşea să ne bage ceva în traistă. Dar nu, bătrâna Doamnă are obligaţia să ajungă până la comunitatea locală, aşa cum a făcut şi la ea, acasă. Descentralizare, implicarea cetăţenilor în proiecte - cam asta-i umblă prin cap. Noroc cu preşedinţii consiliilor judeţene care o să-i arunce de la obraz: "Auzi, babo, ne laşi?! Vii aici cu fonduri structurale, cu vrăjeli. Ciorba noastră unde e? Adu-ne şi tu un cotlet, că, vorba ceea, ceafă de porc avem deja, adă un desert şi un capuccino. Altfel, ce sfârâială e cu descentralizarea, că până şi prefecţii au sporuri, iar noi, nu". Scenariul e foarte apropiat de realitate. Reunită la Mamaia, că doar nu era să facă plajă baronii în Ocna şugatag, Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene a decis că sporul de hrană este o prioritate a momentului. Cu cinci luni înainte de integrare, te-ai fi aşteptat ca preşedinţii CJ-urilor să ceară ghiduri de accesare a fondurilor şi consultanţă sau să meargă prin Banat, în documentare. Acolo, mai multe comune şi-au angajat specialişti care vorbesc "europeana", adică traduc cererile localnicilor în limbajul tehnocraţilor de la Strasbourg, astfel încât Europa să le poată finanţa. Proiectul-pilot a reuşit să atragă vreo sută de mii de euro în fiecare comună: aducţiuni de apă, drumuri, poduri. Nu pare mult, dar e un bun antrenament pentru zilele în care vor fi bani europeni de cheltuit. Cum să aibă răbdare pentru astfel de nimicuri baronii zgâriaţi pe dinăuntru de gheara foamei din gât? Descentralizarea rămâne frumoasă, pe hârtie. Două au fost motivele pentru care s-a făcut descentralizare. ţările bogate au considerat centralizarea o risipă, bani daţi aiurea unor birocraţi de la centru care nu puteau şti mai bine decât localnicii ce şi cum. ţările sărace au constatat că resursele sunt mai eficient folosite dacă utilizatorii decid singuri pe ce să dea banii. Principala problemă a descentralizării o reprezintă numărul insuficient al specialiştilor din comunităţile mijlocii şi mici. Atât premierul, cât şi ministrul administraţiei, Vasile Blaga, recunoşteau anul trecut că "insuficienţa capacităţii administrative lasă unii cetăţeni români fără acces la servicii publice esenţiale". De atunci, lucrurile au evoluat: dacă în 2005 şefii de judeţ cereau paşapoarte diplomatice, acum solicită spor de ciorbă.Soluţia nu este, evident, renunţarea la descentralizare, ci votul uninominal. În consilii se intră pe listă, iar răspunderea se pierde. Primarul însă dă seama în faţa alegătorilor. Nu întâmplător, chiar în timp ce baronii se luptau să-şi umple burţile, primarii din Timişoara şi Iaşi atacau guvernul, somat să reducă factura la întreţinere, în folosul cetăţenilor.