Fluxul mental naşte maeştri în orice
0
Concentrarea absolută a minţii face posibile abilităţi şi performanţe uluitoare. Pagină realizată de redacţia Ştiinţă&Tehnică.
Aşa-numitul „flux mental", cum denumesc specialiştii concentrarea cerebrală totală, implică un fel de stare zen de atenţie absolută, în care timpul pare că se contractă, pe măsură ce individul este absorbit complet în activitatea pe care o desfăşoară, de parcă s-ar afla în transă.
Desigur, în cele mai multe dintre cazuri, un asemenea comportament al creierului este generat tocmai de eforturile susţinute ale unei persoane de a deprinde măiestrie într-o anumită disciplină. Un bun exemplu în acest sens este tenismenul elveţian Roger Federer care, după ani de antrenament, combină graţios o serie sofisticată de acţiuni în teren - păstrându-şi un ochi pe minge şi unul pe oponent, în timp ce-şi reglează tirul şi lansează o lovitură de rever năucitoare - totul într-o singură secundă uimitor coregrafiată.
Flux prin muncă
Potrivit cercetătorului Anders Ericsson, de la Universitatea Florida, „în mod normal sunt necesare circa 10.000 de ore de practică pentru a deveni expert în orice disciplină. În tot acest timp, creierul individului creează o mulţime de noi sinapse care îi permit, la un moment dat, să execute automat o activitate, fără a mai conştientiza fiecare acţiune componentă". Se pare că tocmai în acest automatism îşi are originile reuşita.
Specialişti precum Mihaly Csikszentmihalyi, de la Universitatea Claremont Graduate, şi Chris Berka, de la Advanced Brain Monitoring, ambele din California, au folosit tehnica electroencefalografiei (EEG) pentru a monitoriza activitatea cerebrală a experţilor din diferite domenii în timp ce aceştia prestau şi au constatat ca trăsătură comună o sporire a semnalului benzii de frecvenţe alfa precum şi o activitate redusă a cortexului prefrontal. Ei s-au gândit că ar fi posibilă realizarea unor mijloace tehnologice care le-ar putea stimula artificial indivizilor obişnuiţi acelaşi tip de activitate cerebrală, inoculându-le rapid acestora abilităţi fizice sau mentale care altfel ar presupune ani de pregătire.
Stimulare artificială
Chris Berka foloseşte „neurofeedback-ul". Ea îi antrenează pe ţintaşi într-un mod neconvenţional, instruindu-i să îşi manipuleze singuri frecvenţele cerebrale. Această tehnică a redus cu mai mult de jumătate timpul necesar în mod normal pentru ca un individ neantrenat să poată trage la ţintă la fel ca un profesionist.
Rezultatul nu este, însă, destul de bun pentru oamenii de ştiinţă, aşadar neurocercetătorul Michael Weisend, de la Mind Research Network, din Albuquerque, New Mexico, foloseşte o metodă mai radicală, şi anume conectarea creierului subiectului la o baterie de 9 volţi. Weisend, care lucrează la un program de accelerare a învăţării, din cadrul US Defense Advanced Research Projects Agency, foloseşte această formă de stimulare electrică transcraniană directă (tDCS) pentru a reduce timpul necesar antrenării lunetiştilor.
Din electrozi, un curent de 2 miliamperi circulă prin zona creierului asociată cu recunoaşterea obiectelor. Slabul şoc electric este menit să depolarizeze membranele neuronale din regiune, făcând celulele mai excitabile şi mai receptive la captarea de informaţii noi. Metoda cu pricina sporeşte viteza cu care un lunetist aspirant poate detecta o ameninţare cu un factor de 2,3. De asemenea, în cadrul testelor cu persoane obişnuite, dacă iniţial, într-un simulator de tipul 3-D shooter, acestea evoluau lamentabil, sub influenţa tDCS şi-au eliminat inamicii aproape fără a fi „atinse de proiectile".
Schepsis la îndemână
Dar nu trebuie să ne imaginăm că fluxul mental se poate stimula, exceptând antrenarea propriu-zisă, exclusiv cu ajutorul factorilor externi şi al tehnologiei. Iar acest lucru a fost demonstrat de studiul dr. Gabriele Wulf, specialistă în chineziologie la Universitatea din Nevada, Las Vegas, care a descoperit că poate îmbunătăţi rapid abilităţile unei persoane cerându-i să-şi concentreze atenţia pe un punct extern departe de propriul corp atunci când prestează o activitate fizică.
Schiorii aspiranţi cărora li s-a cerut să execute mişcări de slalom într-un simulator, spre exemplu, au învăţat mai rapid odată ce s-au concentrat pe un punct marcat din faţa lor. În cazul înotătorilor s-a constat că începătorii care se concentrau în exteriorul corpului - la mişcarea apei pe lângă membrele lor - prezentau aceeaşi graţie lipsită de efort ca şi cei mai experimentaţi, înotând mai rapid şi cu o tehnică mai eficientă decât în mod normal. Dimpotrivă, atunci când înotătorii experţi s-au concentrat pe membrele lor, performanţa le-a scăzut.O asemenea descoperire cadrează bine cu ideea că fluxul mental - şi o mai bună aprofundare - vine odată cu oprirea gândirii conştiente.
"Sunt necesare circa 10.000 de ore de practică pentru a deveni expert în orice disciplină.''
Anders Ericsson psiholog
Se încarcă comentariile...
