Florile raului

O vorba veche, ce oglindeste esenta culturii de tip capitalist, spune ca de moarte si de fisc nu poti scapa. Iti trebuie, fara indoiala, zeci de ani de economie de piata pentru ca aceasta zicala

O vorba veche, ce oglindeste esenta culturii de tip capitalist, spune ca de moarte si de fisc nu poti scapa. Iti trebuie, fara indoiala, zeci de ani de economie de piata pentru ca aceasta zicala simpla sa patrunda adanc in intimitatea vietii cotidiene, in miezul constiintei unui popor. Sa ridici lumescul fiscului, sa-l pui pe acelasi plan cu inevitabilitatea mortii inseamna sa ai incrustat in ADN un teribil simt al datoriei, chiar daca acesta este motivat de cel al fricii. O frica sanatoasa, fertila, ba chiar aproape religioasa, daca ne gandim ca in Sfintele Scripturi se spune ca frica (de Dumnezeu) e inceputul intelepciunii. Daca plecam de la acest rationament logic, atunci am putea spune ca, din punct de vedere fiscal, Romania este o tara cu multi atei. O tara in care notiunea de fisc sufera de o boala care nu are legatura nici cu tranzitia si nici cu regimul comunist, ci cu ceva mult mai simplu: lipsa simtului datoriei. Dar pentru ca aceasta boala sa nu aiba o prea mare rezonanta in mintea publicului i se spune "indisciplina financiara", si este asociata cu "slaba colectare a veniturilor bugetare". Lipsa simtului datoriei se manifesta de ambele parti: a celor care trebuie sa plateasca, dar nu o fac, si a celor care trebuie sa ia, dar nu vor sau nu pot. Asa ca astazi, dupa 13 ani de tranzitie - din care ultimii trei sub semnul cresterii economice -, fiscul ramane o institutie ce-si regaseste dimensiunea reala doar in constiinta amaratilor, a pensionarilor. Singurii care mai au acel batranesc simt al datoriei ce trebuie implinita. Si in economie, ca la nivelul intregii societati, avem de-a face cu o rasturnare totala a valorilor: cei care nu platesc sunt iertati, cei care platesc sunt jupuiti din ce in ce mai mult. "Nu pot fi toti intr-o ureche, cei care se plang de povara impozitarii. Estimarea economiei necontabilizate - foarte importanta pentru a evalua nivelul real al impozitarii - arata ca cei care platesc sunt sufocati. Sa nu ne imbatam cu ideea ca nivelul general de impozitare din Romania este scazut. Povara fiscala cade numai asupra unei parti din economie, cea contabilizata, singura care sustine bugetul", spunea alaltaieri guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Afirmatiile sale pertinente au avut imediat ecou. Ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu, a simtit nevoia, total neinspirata, sa explice ce-a vrut sa spuna guvernatorul BNR. Aflam de la Tanasescu faptul ca ideile enuntate de Isarescu ar fi doar o sinteza a unor capitole din cartea academicianului Emilian Dobrescu. Dar ce importanta are acest fapt? Esential este adevarul rostit cu acea ocazie: ca tot mai putini au ajuns sa plateasca pentru tot mai multi. Dupa replica lui Tanasescu a venit si contrareplica lui Isarescu, prin care acesta, fara sa nege ce afirmase deunazi, incearca sa evite orice interpretare care ar putea sugera ca afirmatiile sale au fost o critica la adresa Finantelor. Acest duel al declaratiilor transforma o problema grava intr-un inutil meci de ping-pong intre Isarescu si Tanasescu. Dincolo de acest duel steril al declaratiilor, vorbele lui Isarescu arata un alt adevar simplu: ca nici cresterea economica, nici scaderea inflatiei sau a deficitului si nici imbunatatirea altor indicatori macroeconomici nu sunt suficiente. Ele nu pot transforma sistemul si nu pot face minuni in economie. In lipsa unui sistem bazat pe valori si pe recunoasterea acestora, ele sunt asemeni unor "flori ale raului". Ale unui rau care se poate intoarce impotriva noastra.