Fiscul lui Escu

"Din experienta realitatilor romanesti si din consultarea sistemelor existente in tarile UE, am ajuns la concluzia ca, cel putin pentru cativa ani de acum incolo, cel mai potrivit ramane sistemul

"Din experienta realitatilor romanesti si din consultarea sistemelor existente in tarile UE, am ajuns la concluzia ca, cel putin pentru cativa ani de acum incolo, cel mai potrivit ramane sistemul progresiv de impozitare. Apoi vom mai vedea", declara, duminica, vicepresedintele PSD Florin Georgescu, intr-o conferinta de presa organizata la sediul partidului. Marea nedumerire pe care o descarca vorbirea vicelui PSD nu este una conceptuala, ideologica - pozitia sa in privinta cotei unice fiind binecunoscuta -, ci una de exprimare, de folosire a persoanei intai plural intr-o fraza ce are pretentia sa fixeze politica fiscala a Romaniei pentru urmatorii ani. La care "noi" se refera Florin Georgescu atunci cand spune "am ajuns la concluzia ca cel mai potrivit ramane sistemul progresiv de impozitare... apoi vom mai vedea"? Fara indoiala, in propozitie este vorba despre PSD, si nu despre guvern. Afirmatiile deputatului Florin Georgescu dezvaluie o grava problema de autoritate. Cine face politica fiscala a guvernului? Tanasescu sau Georgescu? Si, mai ales, unde se face ea, la Palatul Victoria sau la sediul partidului? Dupa modul in care sunt anuntate unele dintre deciziile cu impact asupra fiscalitatii, ele par mai degraba rezultatul unei sedinte de partid decat al uneia de guvern. Dovada in acest sens stau diferitele episoade ale circotecii create in jurul povestii privind cota unica. La mijlocul lunii septembrie, in timp ce Ministerul Finantelor facea ultimele retusuri la proiectul de lege privind introducerea cotei unice de 23 la suta la impozitarea veniturilor, vicepresedintele PSD lua prin surprindere presa declarand tantos, peste capul ministrului Finantelor, ca se fac diverse simulari si ca nu se stie cu certitudine daca viitoarea cota unica va fi 24, 25 sau 21 la suta. Desi ar fi avut ocazia sa-si exprime punctul de vedere cu privire la viabilitatea cotei unice, Georgescu nu a scos o vorba in plus despre delicatul subiect. Cateva zile mai tarziu, de Ziua Bucurestilor, in timp ce se urca in masina presedintelui Ion Iliescu, vicele PSD arunca lapidar, din varful buzelor... "e buna doar pentru bogati"... si explica neintrebat ca nu despre asta a discutat cu seful statului. Nu mai insistam asupra argumentelor pro si contra adoptarii cotei unice, ele fiind intens dezbatute de mass-media la vremea respectiva. Ceea ce a urmat stim cu totii. Pana la urma, s-a dovedit ca centrul de decizie intr-o masura radicala de politica fiscala a fost la Cotroceni, si nu la Palatul Victoria, opozitia sefului statului si a suporterilor sai (cel mai infocat - Florin Georgescu) cantarind mult mai greu in balanta decat calculele economice ale ministrului Finantelor. Pus in ofsaid, guvernul a fost nevoit sa renunte la aplicarea cotei unice in 2004, seful Finantelor anuntand ca, cel mai probabil, aceasta va intra in vigoare de la 1 ianuarie 2005, chiar daca masura nu a fost inclusa in noul Cod Fiscal. Nici aceasta varianta nu a fost pe placul opozantilor cotei unice. Tot prin vocea deputatului PSD Florin Georgescu, cota unica este aruncata in afara peisajului, sub argumentul ca ea nu este suficient de europeana. Daca o astfel de decizie ar fi fost anuntata de ministrul Finantelor, sau asumata oficial la nivelul guvernului, n-am fi avut de-a face decat cu inca o mostra de incoerenta politica. Din pacate insa, ideea renuntarii definitive la cota unica a venit pe "teava" partidului, intr-un mod total neprincipial, ce demonstreaza, inca o data, fragilitatea economicului in fata politicului. Ce sa inteleaga un om de afaceri, un simplu cetatean, cand ministrul Finantelor anunta aplicarea din 2005 a cotei unice (cumulata, probabil, cu alte tipuri de deduceri fiscale), iar ulterior vicepresedintele PSD afirma raspicat contrariul, inainte ca o astfel de decizie sa fie adoptata la nivelul guvernului? In orice tara civilizata, ministrul Finantelor este cea mai autorizata voce in materie de fiscalitate si singura in masura sa dea un semnal pietei despre strategia guvernului in acest sens. Ce sa mai creada un investitor strain vazand ca in Romania fiscalitatea este un fel de hopa-Mitica, rotit intre guvern, Parlament si Cotroceni? Ca Romania este tara fiscalitatii lui Escu.