Festivalul DaKINO - aglomeratie de gafe organizatorice

Desi ne asteptam sa se ridice la rangul de Festival International, dupa cum ii este si numele, DaKINO, cel mai longeviv eveniment de gen din Romania (a sarbatorit in acest an 15 ani de existenta, un

Desi ne asteptam sa se ridice la rangul de Festival International, dupa cum ii este si numele, DaKINO, cel mai longeviv eveniment de gen din Romania (a sarbatorit in acest an 15 ani de existenta, un motiv in plus de petrecere), nu a sclipit. Gala de inchidere s-a tinut in Sala mica a Palatului (Auditorium) fara covor rosu si vedete autohtone sau internationale, asa cum se cuvenea unui eveniment cu pretentii. Nici invitatii din strainatate (vreo 30 la numar, cunoscuti doar de cei care umbla prin lumea filmului) nu au rezistat pana la sfarsit, facandu-si bagajele din a doua seara. A fost mai mult o Gala a rasului. Gafele si balbele celor care au urcat pe scena sa prezinte sau sa inmaneze premii au facut deliciul publicului. Anuntat la ora 19.00, evenimentul a inceput mult mai tarziu, cu o intarziere de aproape o ora. Castigatorilor cu greu le-a inteles cineva numele, fiindca nu si-a dat nimeni silinta sa le pronunte corect. Trofeul DaKINO la documentar a plecat in Irlanda (,Dezbracand-o pe mama" in regia lui Ken Wardrop). La fictiune, trofeul a fost castigat de filmul ,Inaintea zorilor" de Balint Kenyeres (Ungaria), care de altfel a mai adunat alte doua premii: mentiune speciala si cea mai buna imagine. DaKINO a avut un motto interesant: ,Un festival al celor care nu se multumesc cu Hollywood". Dar nici cu ce s-a intamplat la Bucuresti.