Fantoma unui boxer

pentru o cauză nobilă, susţine domnia sa: salvarea PNL de la o a doua pieire. Numai că, faţă de anul 2000, când Stolojan a venit practic din afară într-un partid în pragul descompunerii,

pentru o cauză nobilă, susţine domnia sa: salvarea PNL de la o a doua pieire. Numai că, faţă de anul 2000, când Stolojan a venit practic din afară într-un partid în pragul descompunerii, acum situaţia e cu totul alta, iar soluţiile sale nu mai au atuul neutralităţii. Theodor Stolojan se bazează încă pe faima sa de cavaler neprihănit al dreptăţii, care vine salvator pe un cal alb. Este adevărat că, în general, prestaţiile sale politice l-au arătat ca pe un performer. A preluat guvernul în 1991, în plină criză, şi a dus ţara din anarhie la alegeri democratice în 1992. Mai apoi şi-a făcut faimă ca funcţionar internaţional la Banca Mondială, iar după o scurtă rătăcire, când l-a susţinut pe Iliescu la prezidenţiale în 1996, a revenit în 2000 şi a scos PNL din groapă. Aici se termină şi succesele sale, pentru că momentul clacării din 2004 i-a anulat practic toate meritele anterioare.
PNL este acum un partid cu probleme, dar nu în disoluţie. Este la guvernare, are instrumentele puterii de exprimare şi de manifestare în societate, nu mai este cadavrul viu din 2000. Liberalii nu sunt într-o criză atât de profundă încât să apeleze din nou la Stolojan, cu atât mai mult cu cât el este etichetat ca omul lui Băsescu. Stolojan nu mai are acea detaşare politică din care şi-a construit autoritatea în PNL. Acum, ca mână dreaptă a inamicului nr. 1 al PNL, nu mai poate capta simpatia liberalilor. Foarte mulţi dintre cei care i-au fost alături la momentul impunerii sale ca lider liberal au acum mari îndoieli că întoarcerea sa în fruntea partidului ar fi benefică. Lupta cu Băsescu i-a radicalizat pe liberali şi orice intenţie care vine dinspre Cotroceni este respinsă. Stolojan însuşi nu s-a ferit să le transmită liberalilor să nu-l mai atace pe Băsescu, pentru că aşa îşi pierd din popularitate. Cu un asemenea discurs e greu de crezut că Stolojan îi va clătina scaunul lui Tăriceanu, întrucât majoritatea liberalilor au făcut deja front comun cu actualul lor lider, buşit de la Cotroceni. Consilierul prezidenţial crede că poate reînvia proiectul lui cu Băsescu, acela de a uni PNL cu PD, dar acela era un proiect de persoane, nu de partide, şi noii lideri ai Alianţei, Tăriceanu şi Boc, nu şi l-au asumat. Pe de altă parte, nici democraţii nu îmbrăţişează ideea revenirii lui Stolojan la şefia PNL. Lideri ai PD spun, neoficial, că Stolojan nu mai poate face faţă actualului peisaj politic şi îl tratează cu indulgenţă doar pentru că este omul lui Băsescu. În doi ani de guvernare s-au conturat noi personalităţi în zona guvernării, noi orgolii, şi amestecul unui personaj scos din cursă pe propria sa incapacitate fizică nu este acceptat.
Revenirea lui Stolojan în prim-plan ar putea să dăuneze şi mai mult acum PNL-ului. Mişcarea sa poate fi resimţită ca un atac din încă o direcţie, pe lângă cele dinspre PD şi Băsescu. Problema PNL rămâne astfel identitatea sa, care până acum se confundă cu cea de sac de box în faţa aliaţilor, nici măcar a opoziţiei. Stolojan nu face altceva decât să dea şi el una la înghesuială, ca fantomă a unui celebru boxer, cândva.