Facuti asasini

Daca nu venea ordinul de incorporare, Iusuf se mai juca si azi cu sisul, in spatele blocului. Ii mai cresta mana maica-sii, cu lama, pentru banii de vodca, il mai snopea pe taica-su, fiindca nu-i

Daca nu venea ordinul de incorporare, Iusuf se mai juca si azi cu sisul, in spatele blocului. Ii mai cresta mana maica-sii, cu lama, pentru banii de vodca, il mai snopea pe taica-su, fiindca nu-i placea fata lui de "securist imputit". Din cand in cand se mai lua in gat cu colegii de bautura. Mai mult de oglinzile din bar si dintii chelnerului nu putea sparge. Ca sa omoare pe cineva, nu era suficient de puternic, trebuia sa-si surprinda victima in somn. Asa ca armata i-a dat un AKM. Din fericire, dezertorii din aceasta saptamana nu au omorat pe nimeni, probabil din cauza unei instructii insuficiente, caci de incercat, au incercat. Cine sa fie responsabil pentru sirul acestor tragedii? Dar pentru mareea de sinucideri care a umplut de sange unitatile militare, de zici ca suntem la vreme de razboi? Gradatii sunt de vina, ei ii chinuie pe soldati, ii pun sa impinga valize pe sub paturi si sa spele pe jos cu periuta de unghii! O fi asa, dar Iusuf nu parea de loc chinuit. Chefuise toata noaptea, eventual impreuna cu gradatii cei rai. Plus, ca mai avea cateva zile pana la liberare, era deja "veteran". Majoritatea "evenimentelor", de altfel, au ca autori militari aflati in preajma lasarii la vatra: o luna, doua, cel mult. N-ar fi exclus ca asta sa dea "idei" unor spirite cazarmiste: daca se renunta la ultimele doua luni ale stagiului militar, psihicul soldatului nu mai e intins pana la rupere, evitandu-se nebunia din final. Iar nebunia ne ofera alt tap ispasitor: medicul din comisia de recrutare. Medicii sunt de vina, pentru ca ii lasa in armata pe toti nebunii. Ar fi o explicatie convenabila, dar nu tine. Dintre zecile de criminali-dezertori si sutele de militari-sinucigasi, din ultimii ani, nici macar doua procente nu sufereau de o psihoza. Proportie care respecta incidenta acestor boli in populatia Romaniei. Majoritatea soldatilor-problema aveau minore tulburari de personalitate, care ar fi putut trece neobservate, in viata de zi cu zi. Un tip cu o personalitate "marginala" (sau border-line), sa spunem, se fereste de implicarea intr-o relatie, din teama de a nu fi respins de fata respectiva. Descarcarile emotionale, la acesti indivizi, sunt insa extrem de puternice. Daca fata iese cu altul, omul face o criza de gelozie. Si atata tot. Cand un astfel de temperament sta inchis intr-o cazarma, "explozia" se poate solda fie cu o dezertare, fie cu o sinucidere. Iusuf, betivul-dezertor, pare a fi mai degraba sociopat. Exista o certa predispozitie genetica, in astfel de cazuri, dar rolul principal revine educatiei pe care a primit-o sau mediului social si cultural in care a trait. El nu e nebun, in acceptiunea populara a termenului. Nici nu a "vorbit" cu Stefan cel Mare si nici nu a luat arma in mana ca sa lupte cu turcii. Pur si simplu, atunci cand alcoolul ii atenueaza autocontrolul, devine incapabil sa-si limiteze impulsurile la ceea ce e permis de societate. Oricat de buni ar fi medicii, astfel de probleme nu se pot depista in cele zece minute cat dureaza testele. Sunt necesare ore de discutii, anchete in familie, investigarea anturajului. O armata de medici ar trebui sa consulte Armata intregului popor. Poate ca aici si se afla cheia problemei. Armele inteligente din zilele noastre au nevoie de cativa oameni cu creier, nu de multimi. A cam apus timpul "oastei de stransura", din care jumatate isi trage cu glontul in genunchi, din prostie, si unu la suta arunca grenada in sus, din nebunie. Nici inainte vreme racanii nu aveau voie sa atinga tehnica de varf. Radarul Tesla nu-l operau decat ofiterii, iar cei mai tineri dintre ei intrebau de doua ori unde pot pune mana. O armata de profesionisti e mai redusa numeric, deci mai usor de controlat, inclusiv, la cap. E ca la CFR. Aceiasi oameni fac, an de an, un control mult mai sever ca la incorporari. Si n-am auzit ca vreun mecanic sa plece cu trenul, de nebun, fiindca l-a parasit iubita. In momentul de fata, armata ii smulge pe oameni de la trebi, ii incurca in cariera pe cei care pornisera bine in viata, ii scoate din "productie" pe infractori. Normal ca unii or sa incerce sa dribleze stagiul militar, iar altii vor fugi din unitate sa jefuiasca o batrana, folosind armamentul din dotare. De ce nu s-ar duce omul la cazarma ca la fabrica? Un sergent american imi povestea, in Somalia, prin 1993, de ce a ales "The navy". Casa, masa si asigurare medicala, gratis. O mie de dolari pe luna, solda, merg in cont. Dupa cinci ani de serviciu credincios, poate urma gratis o facultate de stat. Dupa cincisprezece, are un loc de munca asigurat ca bugetar: la vama, la fisc, la primarie. Cum sa-si permita sa doarma in garda, cand stie ca un "contract de munca", incheiat cu Marina militara, ii aranjeaza intreaga viata?