Facem axă spre Paris?

În doar câteva ore, preşedintele francez face turul instituţiilor politice din România. Nicolas Sarkozy caută la Bucureşti influenţa pierdută de Franţa Preşedintele francez, Nicolas

În doar câteva ore, preşedintele francez face turul instituţiilor politice din România. Nicolas Sarkozy caută la Bucureşti influenţa pierdută de Franţa

Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, vine astăzi în România pentru întrevederi-fulger cu Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu. Cu această ocazie, cele două ţări vor semna un parteneriat strategic. Tot cu ocazia acestei vizite, Legislativul român va ratifica Tratatul de la Lisabona, în prezenţa liderului francez.

Nicolas Sarkozy va semna astăzi, în jurul orelor 15.30, cu Traian Băsescu, un document de punere în aplicare a parteneriatului strategic dintre România şi Franţa, al cărui scop este acela de "evidenţia o serie de obiective politice care vor orienta cooperarea bilaterală în următorii ani". Parteneriatul este valabil pe cinci ani şi conţine o clauză prin care acesta poate fi reînnoit la sfârşitul acestei perioade.

Acest document are rolul de a reapropia cele două state, după ce în ultimii ani Bucureştiul a acordat prioritate relaţiei speciale cu Statele Unite. După întâlnirea cu Traian Băsescu, Sarkozy are programată o întâlnire cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, în cadrul căreia prioritate vor avea subiectele de ordin economic, politic şi cultural. Cotidianul francez "Le Parisien" scria ieri, citând surse de la Elysee, că Sarkozy nu va semna niciun fel de contract economic în România, din cauza "acuzaţiilor de corupţie" aduse ţării noastre. Cu toate acestea, există semnale că cele două părţi vor discuta despre cooperarea în mai multe sectoare, cum ar fi domeniul nuclear civil şi cel militar.

Teme comune

Nicolas Sarkozy se va adresa astăzi plenului reunit al Parlamentului României, moment precedat de votarea Tratatului de la Lisabona de Legislativul de la Bucureşti. Printre temele de politică externă pe care Sarkozy le va discuta la Bucureşti se află viitorul provinciei Kosovo, dar şi situaţia energetică. Dacă în ceea ce priveşte Kosovo, cele două state au viziuni diferite, ambele state susţin o politică energetică comună a Uniunii Europene, în special faţă de Rusia.

Sarkozy vine la Bucureşti fără Carla Bruni, cu care s-a căsătorit, sâmbătă, în secret. Presa franceză susţine că nu este o idee foarte bună ca fostul fotomodel să-l însoţească pe acesta în străinătate, deoarece prezenţa ei ar distrage atenţia de la lucrurile importante.

România, teritoriul pierdut

Timp de peste un secol, Franţa a fost principalul model politic, cultural şi economic pentru majoritatea românilor. Mitul francez a supravieţuit sistemului comunist, nu însă şi celor aproape două decenii de democraţie.

Construcţia României moderne, ce debutează cu puţin înaintea Revoluţiei de la 1848, trebuie înţeleasă în primul rând ca un larg proces de imitare a Franţei. Limba franceză s-a impus aproape instantaneu ca limbă de cultură, iar "modernizarea" s-a tradus prin adoptarea unei părţi importante a instituţiilor politice, juridice şi culturale franceze.

Întreg proiectul politic imaginat la Bucureşti de elita românească, francofonă peste noapte, se baza pe sprijinul Franţei, rolul României fiind încă de la început acela de "sora latină" a patriei lui Napoleon al III-lea. "Armata statului român ar fi armata Franţei, porturile sale de la Marea Neagră şi de pe Dunăre ar fi antrepozitele comerţului francez", îi scria I.C. Brătianu lui Napoleon al III-lea. "Franţa va avea toate avantajele unei colonii, fără a avea cheltuielile ce aceasta organizează", susţinea I. C. Brătianu. Nu doar elita politică, dar şi limba română s-a "franţuzit". Lingviştii vorbesc chiar de o a "doua latinizare", prin eliminarea unei părţi din fondul slav şi oriental şi adoptarea neologismelor de origine franceză.

Micul Paris

Influenţa franceză nu s-a oprit însă aici. Boierii şi mai târziu burghezia au început să-şi trimită copiii să înveţe la Paris - obicei ironizat de germanofilul Eminescu - cu toate că Bucureştiul încetase să mai fie "la porţile Orientului", devenind "Micul Paris". În 1914, anul începerii Primului Război Mondial, Nicolae Iorga, apropiat mai degrabă de şcoala istorică germană, îşi şochează o parte din admiratori odată cu publicarea articolului "De ce iubim Franţa". Perioada interbelică a consolidat influenţa politică, instituţională şi culturală franceză. Comunismul a înlocuit însă abrupt modelul francez cu cel sovietic.

Uimitor sau nu, perioada comunistă a păstrat totuşi aproape nealterat mitul francez, mai ales în cercurile culturale, dar şi la nivelul maselor, prin literatură şi cinematografie. După 1989 însă, mitul francez a fost înlocuit treptat de cel anglo-saxon. Modelul politic francez a fost înlocuit cu cel american, iar cultura franceză, cândva de masă, a fost învinsă, în epoca internetului, de limba engleză şi de obiceiurile culturale americane. (George Daniel Rîpă)