Fabrica de crize

"Îi sunt recunoscător raportorului (Gyorgy Frunda - n.r.) pentru că a deschis porţile către un nou secol, trecând peste unele concepte ale secolelor trecute". Aceasta a fost poziţia deputatului

"Îi sunt recunoscător raportorului (Gyorgy Frunda - n.r.) pentru că a deschis porţile către un nou secol, trecând peste unele concepte ale secolelor trecute". Aceasta a fost poziţia deputatului PSD Adrian Severin la raportul Frunda, în hemiciclul Adunării Parlamentare de la Strasbourg. La 10 zile de la această declaraţie, preşedintele PSD, Mircea Geoană, cerea schimbarea lui Frunda de la şefia delegaţiei României la APCE pe motiv că nu respectă principiile Constituţiei României. Este un crâmpei din politica dâmboviţeană şi încă este unul acceptabil la limită, fiind vorba de o dispută putere - opoziţie. Mai halucinant este că partenerii de coaliţie ai lui Frunda i-au cerut capul în termeni imperativi. La baza acestei acţiuni de înfierare stă o mare doză de ignoranţă. O minimă lectură a documentului susţinut de Frunda ar fi relevat că este unul pro-România. Dovadă stau intervenţia lui Adrian Severin sau faptul că deputatul PD Cezar Preda, care este vicepreşedinte al APCE, nu a intervenit cu amendamente la dezbatere. La fel, ceilalţi parlamentari români prezenţi acolo - Radu Berceanu (PD), Ilie Ilaşcu (PRM), Rodica Stănoiu (PSD), Varujan Vosganian (PNL) - nu au avut obiecţii. Cititorii noştri pot vedea, în pagina politică, extrase relevante ale raportului lui Frunda, de unde se vede că un român nu ar avea ce obiecta.
Am fi însă naivi să credem că toată tevatura a pornit doar de la o lipsă de documentare sau de la o intoxicare a unor jurnalişti care nu fac deosebirea dintre Consiliul Europei şi Uniunea Europeană, d-apoi să mai ştie să interpreteze un document internaţional. Problema se pune în alţi termeni. Cum-necum, subiectul a apărut pe piaţă şi politicienii l-au folosit ca mobil pentru strategiile lor politice, ignorând total veridicitatea surselor. Emil Boc a fost cel mai hrăpăreţ, luând totul pe nemestecate. Atacul la UDMR se plia de minune pe planul neabandonat al alegerilor anticipate. Dacă nu s-a produs o gripare a Alianţei după ce le-a forţat mâna liberalilor să fuzioneze cu democraţii, Boc a găsit un bun prilej să forţeze altfel încheieturile guvernării. şi-a schimbat tirul spre maghiari, pe care i-a şi somat să iasă de la guvernare dacă nu dau dovezi de loialitate faţă de România. PD, ca să nu spunem Băsescu, ţine cu orice preţ la planul anticipatelor şi nu ratează niciun prilej de a împinge guvernarea spre o criză generatoare de alegeri. Pe de altă parte, Emil Boc a folosit cazul Frunda şi în interes personal, pentru a se repoziţiona faţă de Clujul său, pe care l-a cam dezamăgit. În Ardeal, dă întotdeauna bine să-i pui la respect pe maghiari. În acest registru a ieşit degrabă şi Ioan Rus, preşedintele PSD Cluj, îngrijorat să nu-i fure Boc electoratul naţionalist. De aici până la o isterie politică pentru decapitarea lui Frunda n-a mai fost decât un pas.
Spiritul lui Băsescu e în continuare prezent în Alianţă. Teorema guvernării prin crize are, de ceva timp, şi un corolar: dacă nu avem crize, le fabricăm. Este ceea ce face PD de când a reintrat în Palatul Victoria. ţintele predilecte au fost PNL şi PC, mai nou şi UDMR. La un moment dat, democraţii îşi vor da poate seama că nu poţi ţine sub asediu întreaga scenă politică şi să obţii şi performanţe la guvernare. Electoratul simpatizant al preşedintelui-jucător-nervos va dori poate, la un moment dat, să vadă şi pâine, nu numai circ.