Care sunt consecinţele amânării celei de-a treia tranşe de la FMI
0
În condiţiile amânării celei de-a treia tranşe de la FMI, statul român riscă să intre în criză lichidităţi până la finalul anului. Mai exact, să nu mai dispună de resurse pentru acoperirea cheltuielilor curente, cum ar fi plata salariilor, a pensiilor, suplimentarea bugetului de şomaj, sau pentru rambursarea unor împrumuturi scadente în ultima parte a acestui an.
Ca alternativă, statul român va apela la alte surse de finanţare. Şi pentru că un împrumut pe pieţele externe ar fi foarte scump, dar şi imposibil de obţinut, Ministerul Finanţelor Publice (MFP) va continua să se finanţeze de pe piaţa internă.
Statul se supraîndatorează
Finanţele au reuşit să atragă chiar astăzi, la licitaţia de titluri de stat în valută, 790 de milioane de euro pe trei ani, la o rată a dobânzii de 5,25% pe an (faţă de cea de 3,5% percepută de FMi pentru finanţarea acordată). Suma atrasă este dublă faţă de cea programată şi se ridică la peste jumătate din valoarea celei de-a treia tranşe de la FMI, de 1,5 miliarde de euro. Dealerii primari în această licitaţie au fost Alpha Bank, BRD, BCR, Banca comercială carpatica, Banca transilvania, Bancpost, CEC Bank, Citibank, ING Bank, MKB Romexterra, Raiffeisen Bank, RBS Bank şi UniCredit Ţiriac Bank.
În prima jumătate a lunii august, Finanţele au mai plasat, prin subscripţie publică, obligaţiuni de stat cu dobândă denominate în euro, cu maturitate la patru ani, de 447 milioane euro, cu 49% peste nivelul anunţat iniţial, iar rata dobânzii este de 5,25% pe an. Toate aceste împrumuturi nu înseamnă altceva decât o supraîndatorare a statului român. Pe lângă principal, statul va trebui să plătească băncilor şi dobânzi însemnate, de zeci de milioane de euro. De asemenea, statul va continua să se împrumute de la bănci, prin licitaţiile periodice pe care le realizează pentru vânzarea de obligaţiuni de stat sau certificate de trezorerie denominate în lei. De la începutul acestui an şi până în prezent, finanţele s-au împrumutat de la bănci peste 50 de miliarde de lei, la dobânzi cuprinse între 9% şi 11% pe an. Pentru că nu dispun de resurse pentru acoperirea cheltuielilor curente, Finanţele rostogolesc datoriile de la o lună la alta şi se supraîndatorează.
Taxe mai mari din 2010
Pentru supraîndatorarea statului va plăti românul de rând. Mai exact, în contextul unor cheltuieli în creştere, pentru a se putea încadra în ţinta de deficit stabilită pentru 2010, de 5,9% din PIB, statul va avea nevoie de o suplimentare a veniturilor bugetare. Asta mai ales în contextul în care, potrivit lui Jeffrey Franks, continuarea acordului cu FMI este condiţionată de controlul deficitului bugetar din următorul an. Astfel, cel mai probabil, în următorul an se va recurge la o majorare a impozitelor, fie că este vorba de TVA sau cota unică.
Ţinta de deficit, ameninţată
În urma amânării primirii tranşei de la Fond şi a împrumutării de pe piaţa internă la anumite costuri, statul român riscă să nu se mai încadreze în ţinta de deficit bugetar, pe 2009, de 7,3% din PIB. Reamintim că după nouă luni, deficitul bugetului general consolidat a urcat la 5,3% din PIB. Ceea ce înseamnă că statul nu are voie să depăşească, în ultimul trimestru al anului, un deficit de 2% din PIB pentru a se încadra în ţintă. Astfel, necesarul de finanţare şi refinanţare a balanţei de plăţi se ridică la 3,5 miliarde de euro. Deşi şeful misiunii FMI de evaluare în România, Jeffrey Franks, a precizat faptul că ţintele de deficit bugetar convenite în luna august se menţin la 7,3% pentru 2009, respectiv 5,9% în 2010, a admis că indicatorul ar putea ajunge la 7,8% în acest an, dacă nu se vor lua măsuri pentru reducerea acestuia. "Nu ne aşteptăm ca ţinta de deficit pe 2009 să fie atinsă", a spus el.
Presiuni pe leu
Anunţul FMi privind amânarea celei de-a treia tranşe pentru România până ce situaţia politică va găsi o rezolvare nu a avut impact asupra cursului de schimb, acesta coborând azi până la 4,2988 lei/euro, pentru că decizia fusese deja anticipat luată în calcul de piaţă. Totuşi, în următoarea perioadă, leul ar putea fi supus unor presiuni de depreciere având în vedere fundamentele şubrede ale economiei româneşti, dar şi tensiunile din mediul politic. În plus, investitorii străini îşi vor menţine aversiunea faţă de risc şi vor rămâne reticenţi.
Se încarcă comentariile...
