Experienţa numită Portoroz

două zile de festival au fost ceva mai slabe, poate şi pentru că "greii" preferă să vină în ultimele zile de festival, pentru a asista şi la festivitatea de premiere. Totuşi, ultimele două

două zile de festival au fost ceva mai slabe, poate şi pentru că "greii" preferă să vină în ultimele zile de festival, pentru a asista şi la festivitatea de premiere. Totuşi, ultimele două zile de seminarii au fost de-a dreptul spectaculoase.
Michael Conrad şi invitaţii săi, sau extraordinarul filosof postmodern Slavoj Zizek au fost prezenţe de-a dreptul electrizante. Pus în faţa unor lideri de calibru internaţional care vin şi vorbesc despre ultimele trenduri ale advertising-ului modern, nu rămâi neapărat cu informaţii. Imensul beneficiu este acela că îţi dezvoltă o serie de întrebări, idei şi direcţii. Faptul că poţi gândi "on-line" cu CEO de agenţii globale, sau cu personalităţi care au marcat istoria publicităţii mondiale se transformă într-un catalizator de dezvoltare personală de care nu poţi avea parte nicăieri în alt loc. Spre deosebire de Cannes, festivalul de la Portoroz este totuşi unul mult mai informal, în care participanţii se întâlnesc în mod uzual la o bere la News Cafe, iar discuţiile sunt foarte degajate. În felul ăsta, treci însă de titlul scorţos de pe cartea de vizită şi ajungi să interacţionezi direct cu omul, ajungi să pătrunzi în sistemul lui de referinţă.
Pe de altă parte, la Portoroz short-list-ul se votează în faţa publicului. Există o interacţiune cu sala, e o atmosferă de stadion. Publicul poate influenţa într-o anumită măsură, prin aplauze sau fluierături, decizia finală a juriului. Însă marele beneficiu pentru participanţi, care în general sunt creativi ce visează la un premiu, este acela că pot vedea în direct care sunt lucrările selectate, şi poate desprinde nişte criterii de valoare, nişte pattern-uri după care funcţionează juriul şi procesul de jurizare. În plus, jurizarea nu mai e ceva abstract, iar relaţia cu procesul în sine devine vie şi interactivă. Îţi poţi da seama că juriul are doar câteva secunde să decidă pentru o lucrare înscrisă, după care fiecare membru al juriului apasă pe un buton. Prin urmare, fiecare creativ poate înţelege organic faptul că nici o lucrare ce nu convinge în câteva secunde nu poate câştiga un premiu.
Prezenţa la festival îţi dă, pe de altă parte, şi dimensiunea uşor artificială pe care o au aceste concursuri de creativitate. Există multe lucrări care sunt în mod categoric făcute anume pentru a fi înscrise la festival şi orice om cu experienţă în marketing sau publicitate poate repera uşor astfel de cazuri. Asta arată miza relativ mare pe care câştigarea unui premiu la un astfel de festival o are pentru agenţii. Ca menţiune specială, aş vrea să precizez că avem oameni foarte talentaţi. Nu doar că este al doilea an consecutiv când România îşi adjudecă trofeul "Golden Rose", dar este şi al doilea în care un regizor român câştigă competiţia specială de profil. Bogdan Albu, regizorul premiat, merită toate aplauzele, laolaltă cu agenţiile nou intrate în rândul medaliaţilor Golden Drum: agenţiile Odyssey şi Papaya.