Exemplul regelui ne face să ne intrebăm: oare schimbarea nu trebuie să înceapă cu noi inşine?

Aşteptare. Regele Mihai înaintea discursului aniversar în faţa Parlamentului României

Înainte de a-i acuza pe politicieni de toate relele lumii, câţi dintre noi se gândesc că România de astăzi nu este o moștenire de la părinţii noștri, ci o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri? Și câţi dintre noi rezistăm cu adevărat prezentului, ca să ne pregătim viitorul? Câţi nu ne lăsăm trași înapoi în mocirla lipicioasă a sistemului?

Un vechi basm chinezesc povestește despre un om care dorea să schimbe totul. La 20 de ani voia să schimbe lumea. La 30 de ani visa să-și schimbe ţara. La 40 de ani dorea să-și schimbe măcar orașul. Apoi, la 50 de ani, nu mai spera decât să-și schimbe împrejurimile, cartierul, prietenii. La finalul vieţii și-a dat seama că trebuia să se fi schimbat mai întâi pe sine. Probabil că la bătrâneţe vom înţelege pe deplin ce a spus Regele în faţa Parlamentului. Vom înţelege că trebuia, înainte de toate, să ne schimbăm pe noi înșine. Dar atunci va fi prea târziu. Câţi dintre noi rezistăm prezentului, ca să ne pregătim viitorul?

Citeşte aici continuarea şi spune şi tu: oare schimbarea nu trebuie să înceapă cu noi inşine?