Examenul de capacitate al presedintelui Nastase

"Demisia, tovarasi!", este strigatul de lupta al pesedistilor in aceste zile. Un presedinte de organizatie timisorean, unul muresean, unul moldovean si douazeci de vranceni din sate si comune s-au

"Demisia, tovarasi!", este strigatul de lupta al pesedistilor in aceste zile. Un presedinte de organizatie timisorean, unul muresean, unul moldovean si douazeci de vranceni din sate si comune s-au inarmat cu pixuri si stilouri si fie si-au prezentat demisia, fie, tipic pesedist, au anuntat "disponibilitatea de a demisiona". Dupa mai multe zile de tacere, Octav Cozmanca a zbierat, tocmai din partea cealalta a tarii, amenintand cu propria demisie, cu schimbari radicale in partid si cu modificari guvernamentale. Mai ramanea sa spuna ca tavalugul trebuie sa treaca pe la Cotroceni, pentru ca cercul incriminatilor pentru dezastrul din alegeri sa fie complet. Foiala isterica din ultimele zile ilustreaza foarte bine starea de debusolare existenta in aceste momente la PSD. Imbatat cu apa chioara si sondaje automasluite, partidul nu a luat in calcul nici o secunda un esec, de aceea nimeni nu a fost pregatit sa faca fata situatiei. Laurii de pe carele alegorice care l-au purtat pe Adrian Nastase prin tara in perioada campaniei s-au vestejit in seara alegerilor, iar zambetele pregatite pentru victorie au fost inlocuite cu grimase de uluiala. Gesturile contradictorii s-au succedat unul dupa altul. Mai intai, Nastase a repetat scena balconului, aruncand cu pomeni in populatie, in timp ce procentele ii fugeau de sub picioare. Apoi, au venit Mitrea si D.I. Popescu, care au vorbit despre incapacitatea partidului de a atinge "criteriile de performanta" si indepartarea de nevoile populatiei, pentru ca, o zi mai tarziu, presa sa fie informata ca PSD sta bine si a castigat mai mult ca in 2000. "Sa ne taiem venele in public?", a intrebat retoric vicepresedintele Pascu, in a patra zi, in timp ce, din disperare, strategii partidului ar fi fost gata sa ia gatul oricui, numai sa-si poata mentine presedintia unor consilii judetene, pierdute la ruleta electorala. Spectacolul de sunet si lumini s-a terminat fulminant, cu celebra sedinta a organizatiei Bucuresti, la care presedintele acesteia a pozat in victima si a fost imbratisat de colegi. Toata prestatia de la centru a intaratat spiritele in teritoriu. Intorsi la munca dupa vacanta de campanie, deputatii s-au napustit cu criticile pe greii din conducerea partidului, acuzandu-i de proasta gestiune a campaniei. Fiecare responsabil, mic sau mare, din PSD ar vrea sa vada cum cade un cap, dar evident ar dori ca acela sa nu fie tartacuta proprie. PSD incearca in ultimul moment sa arunce de pe corabie ceea ce l-ar putea incomoda. Ultima gaselnita este o remaniere guvernamentala, pe motiv ca din cauza activitatii slabe din anumite domenii s-au pierdut alegerile. Schimbarea ministrilor pentru a treia oara la unele ministere, sau a cincea la altele, nu va putea pune stavila declinului PSD, ci dimpotriva. Nici un ministru, oricat ar fi el de superdotat, nu poate urni din loc un domeniu in cele cateva luni cate au mai ramas pana la alegeri. PSD nu poate sa faca in patru luni ce n-a facut in patru ani. Nici varianta "de ochii lumii" nu mai tine, pentru ca, este limpede, electoratul nu mai crede in jocul de glezne al politicienilor. Decat sa caute greselile in zona executiva, PSD mai bine s-ar uita spre componenta politica. Timp de trei ani incheiati, partidul lui Nastase a ridiculizat orice actiune a opozitiei, fara sa-i pese ca, prin ricoseu, electoratul ar putea fi jignit de un asemenea tratament. Dispretul pentru cetateni afisat de unii reprezentanti locali cocotati in functii pe criterii strict clientelare a insotit starea de suficienta care a cuprins structurile de partid, comportamentul si discursul duplicitar al unor lideri. Nici relatia cu propriii membri de partid nu a fost mai bine gestionata. Ramane ca moment de referinta, care ilustreaza perfect aroganta pesedista, acea descindere a unor gorjeni la Bucuresti, pentru a-l sustine pe fostul presedinte Nicolae Mischie. Dupa o zi incarcata, plina de zbucium, cu multi neuroni consumati, pesedistii au descins in fata sediului din Baneasa. Au gasit usa inchisa, au fost dati afara din curte si s-au chemat jandarmii, ca si cand oamenii aceia erau la zi cu cotizatia la opozitie. Au stat apoi in fata grilajului trei ore, pana cand s-a terminat un meci de fotbal si sefii lor au catadicsit sa apara, sa le asculte pasul. Ultimul exemplu de cinism a fost dat recent de doua dintre personalitatile consacrate ale PSD. Una a spus ca PSD a pastrat numai "baronii pozitivi", in timp ce cealalta a replicat sfidator ca demisia de onoare nu se da, pentru ca nu exista in statut. In statut n-a existat nici autosuspendarea si, totusi, acelasi demnitar care invoca acum statutul nu s-a impotrivit niciodata cand a fost vorba ca, pe aceasta cale nestatutara, sa se rezolve situatii delicate din PSD. La nivel local, modelele de la centru au fost promovate, amplificate si duse pana la absurd. Chiar saptamana asta, un fost primar pesedist dintr-o comuna teleormaneana a dat dimensiunea iubirii fata de comunitate. Cand a aflat ca nu l-au mai votat concetatenii, i-a spus primarului liberal ca o sa ia microbuzul care duce copiii la scoala si o sa-l duca "inapoi la judet", ca sa vada el daca guvernul mai da microbuzul unui primar de la Alianta. Asadar, PSD trebuie sa treaca la masuri. O va face saptamana viitoare, dar numai daca ganditorii partidului vor gasi resursele de a fi cinstiti cu ei insisi, mai intai de toate. Pana acum, Adrian Nastase s-a multumit sa se pastreze in expectativa si sa-si continue peregrinarile de prim-ministru. Va fi primul sau examen dificil pentru viitoarea functie la care aspira, aceea de moderator al situatiilor conflictuale. Daca nu va reusi cu partidul, cum ar putea reusi cu o tara intreaga?