Evoluţie în timpi inversaţi

universitar, politicieni de toate rangurile s-au îmbulzit prin campusurile studenţeşti şi prin amfiteatrele facultăţilor pentru a-i aburi pe studenţi. Vorbele politice de doi lei le-au intrat

universitar, politicieni de toate rangurile s-au îmbulzit prin campusurile studenţeşti şi prin amfiteatrele facultăţilor pentru a-i aburi pe studenţi. Vorbele politice de doi lei le-au intrat tinerilor pe o ureche şi le-au ieşit pe cealaltă, întrucât atenţia lor era concentrată în altă parte: fie la camerele de cămin cu paturi fără picioare şi cu saltele împuţite, fie la zacusca şi la marmelada din bagaje pe care n-au avut unde să le ducă, deoarece n-au prins un loc de cazare. De la preşedintele Traian Băsescu, care s-a trezit "la realitatea faptului că o naţiune fără o educaţie puternică are însuşi viitorul pus sub semnul întrebării", şi până la pesedistul Mircea Geoană, care a dat drumul istericalelor politice într-un spaţiu de învăţământ, toate discursurile politice au ocolit cauza hibelor din sistemul de învăţământ românesc. În ultimele guvernări, Ministerul Educaţiei a devenit un lăcaş al incompetenţei, unde este imposibil să fie gândită o reformă care să vizeze întreg traseul educaţional, de la copilul din grupa mică a grădiniţei şi până la doctoranzi. O vorbă din popor spune că peştele de la cap se-mpute. şi calitatea învăţământului românesc e alterată de cei numiţi în fruntea Educaţiei pe criterii exclusiv politice, şi nu pe criterii de competenţe profesionale.
Consiliul pentru Reforma Învăţământului şomează la greu, iar dacă dă Domnul să se reunească din an în Paşti, membrii acestuia taie frunze la câini. Ministrul educaţiei încearcă să-i prostească pe jurnaliştii din presa locală, spunându-le că va apărea o agenţie care va ierarhiza universităţile. Ar fi bine ca domnul Hărdău să se uite prin hârţoage şi să vadă că a trecut un an de când s-au înfiinţat agenţiile de asigurare a calităţii în învăţământ. Din pricina iscusinţei domniei sale şi a acoliţilor pe care-i ţine prin minister, aceste agenţii funcţionează doar pe hârtie. Aşa s-a ajuns ca autorizarea sau acreditarea studiilor universitare să se facă la plesneală, ca să nu mai vorbim că e cale lungă până când aceste agenţii vor reuşi să facă o evaluare profesionistă a instituţiilor de învăţământ. În acest an universitar, oferta studiilor de licenţă continuă să fie plină de teorie expirată, finanţarea masteratului e mai proastă, iar numărul de locuri la doctorat s-a redus, încurajând tinerii să plece la studii în străinătate. Nomenclatorul ocupaţiilor nu e corelat nici în ziua de azi cu ciclul studiilor universitare, iar multe din universităţile de stat şi particulare sunt simple fabrici de diplome, fără nicio relevanţă pentru angajatori. Ministrul educaţiei n-are nicio treabă cu aceste probleme stringente ale mediului universitar. Dânsul ştie doar să raporteze la partid că "anul trecut sunt mai mulţi bani decât anul viitor", ceea ce arată că în mintea domniei sale evoluţia învăţământului se face în timpi inversaţi.