Europa se va mai extinde peste 10-15 ani

* Europa trebuie să treacă la un model cu mai multe viteze * Maghiarii se plâng că nu au învăţământ superior de stat * România va avea două voturi în PE în ceea ce priveşte clauzele de salvgardare

proiectul de manifest se arată că "organizaţia trebuie reformată, cel mai târziu până la următoarea extindere, dar după aderarea României şi Bulgariei". Chiar dacă riscul activării clauzelor de salvgardare pare din ce în ce mai mic, România nu este o ţară extrem de simpatizată în Parlamentul European (PE). În mediile politice europene îşi face din ce în ce mai mult loc ideea acceptării cu "asterisc", ceea ce s-ar traduce prin intrarea la 1 ianuarie 2007, dar cu o monitorizare postaderare extrem de strictă. Despre acestea, Adevărul l-a intervievat, în exclusivitate, pe preşedintele Comisiei pentru Politică Externă a PE, creştin-democratul Elmar Brok.
- A făcut România progrese faţă de situaţia în care se găsea înaintea precedentului raport de ţară?
- Cred că s-au adoptat multe legi, ceea ce dă ţării o direcţie pozitivă, dar nu ştiu dacă acestea au fost implementate. Voi afla asta din raportul Comisiei Europene (CE) privind progresele înregistrate.
- Aţi cerut o audiere, cu uşile închise, a comisarului pentru extindere, Olli Rehn, la Comisia de Afaceri Externe, axată pe progresele României şi Bulgariei, în special pe capitolul JAI? Care este scopul acesteia?
- Nu, eu am cerut doar două rapoarte pentru a se vota dacă se aplică sau nu clauzele de salvgardare. Este vorba despre un raport scurt, de o singură frază, pe care să se voteze. Raportul mare va fi prezentat în iunie, în sesiunea plenară a PE. Comisia va veni cu raportul în data de 16 mai, raport care va conţine recomandarea dacă se aplică sau nu clauza de salvgardare. Noi, PE, vom face un raport la raport pe care îl vom vota în sesiunea plenară, înaintea Consiliului European din iunie. Dacă decizia se ia în iunie, atunci nu va exista nicio întârziere, dar dacă se poate întâmpla ca în iunie Consiliul European să amâne decizia, atunci nu mai ştiu. Cred însă că decizia definitivă se va lua în iunie.
- Aveţi motive de îngrijorare în ceea ce priveşte cele două ţări pentru a insista asupra acestui vot suplimentar al PE, vot care nu a fost prevăzut până acum în procedurile PE?
- Acesta a fost acordul dintre preşedintele PE şi preşedintele CE, realizat în aprilie 2005. Potrivit înţelegerii, CE trebuie să ceară opinia PE. Problema ţine strict de dreptul pe care îl are PE în această chestiune şi de exersarea dreptului pentru viitoarele extinderi ale UE. E o chestiune secundară dacă se va vota da sau nu pentru aplicarea clauzei de salvgardare în cazul Sofiei şi Bucureştiului.
- Cazul Gregorian Bivolaru şi cererile de autonomie formulate de episcopul Laszlo Tokes sunt importante în evaluarea pe care o va face României PE?
- Este vorba despre proceduri normale şi am dreptul să cer Guvernului României să-mi explice aceste lucruri. Nu are nimic de a face cu discuţiile despre amânarea aderării. Am primit un răspuns de la guvern privind cazul Bivolaru. Delegaţia maghiară mi-a explicat, şi rămâne să verific, că nu există învăţământ superior de stat în limba maghiară şi că nu s-a realizat restituirea proprietăţilor confiscate, în speciale ale bisericii. Dacă se dovedesc adevărate, atunci aceste lucruri trebuie schimbate, deoarece problema este cea a necesităţii tratamentului egal.
- Manifestul Partidului Popular European prezentat înaintea Congresului de la Roma susţine necesitatea trecerii la un model de dezvoltare al Europei "cu mai multe viteze"?
- Ar trebui să avem un tratat constituţional european pentru extindere, şi nu îl avem. Nu este doar părerea popularilor, dar şi a socialiştilor, iar o bună parte a liberalilor sunt de acord cu această perspectivă. Am votat această chestiune în PE şi scorul a fost 399 "pentru" şi 95 "împotrivă". Modelul a fost aplicat şi în trecut. Spre exemplu, Spaţiul Economic European, propus de Jaques Delors pentru ţările parte a Acordului European pentru Liber Schimb. Finlanda, Suedia şi Austria aşa şi-au început integrarea în UE. Trebuie să vedem ce vom face în viitoar cu alte ţări care doresc integrarea: Ucraina, Republica Moldova, Croaţia, alte ţări din Balcanii de Vest, poate şi Belarus, într-o zi, poate un Kosovo independent odată. Nu este credibil că le vom acorda imediat statutul complet de membru al UE, dar trebuie să le oferim perspectiva participării în politicile europene, chiar dacă nu se află pe agenda de intrare în UE. În acelaşi timp, cred că este bine să le dăm deja ceva, decât să aşteptăm 10-15 ani să începem politicile de preaderare. Unii spun, câteodată, că este un şiretlic să-i ţinem în exterior. Este exact invers.
- ţările enumerate de dvs. nu au cumva nevoie de un sprijin politic mai consistent?
- Dacă în Ucraina, partidul lui Iuşcenko se va alia din nou cu partidul Iuliei Timoşenko, atunci guvernul revoluţiei portocalii ar trebui să obţină un ajutor credibil din partea noastră. Politica de vecinătate a UE nu este suficientă. Cred că propunerile noastre reprezintă un stimulent puternic, o uşă deschisă, aşa că eu cred că şi în cazul Republicii Moldova lucrurile se vor schimba pentru că vor fi încurajate forţele democratice din această ţară. Dar vor exista condiţii pentru a permite trecerea de această uşă. Numai că nu o vom mai face prin condiţiile de obţinere a statutului de membru, pentru că nici acestea nu vor fi pregătite înainte de 10-15 ani şi nici UE nu este pregătită.