Adevarul.ro

Nicolas Sarkozy a comparat de curând, la Toulon, modul de acţiune al autorităţilor americane cu acela al europenilor vizavi de criza financiară. Un bun prilej pentru preşedinte de a se întreba:

Nicolas Sarkozy a comparat de curând, la Toulon, modul de acţiune al autorităţilor americane cu acela al europenilor vizavi de criza financiară. Un bun prilej pentru preşedinte de a se întreba: “Dacă faptele întâmplate în Statele Unite ar fi avut loc în Europa, cât de rapid, cu ce forţă şi cu câtă determinare ar fi făcut faţă Europa acestei crize?”. Trei zile mai târziu, prăbuşirea băncii Fortis avea să dea un prim răspuns întrebării prezidenţiale: în materie de reacţie rapidă financiară, Europa e încă în stadiul de ucenic. Rezultat al unei fuziuni belgiano-olandeze, Fortis este prima bancă din zona euro care are nevoie de ajutorul puterilor publice. Cazul este cu atât mai interesant cu cât această bancă are două sedii, la Bruxelles şi la Utrecht, şi este supusă atât regulamentelor belgiene, cât şi celor olandeze.

Or, la ce am asistat în acest weekend? Guvernele principalelor trei ţări implicate, Belgia, Olanda şi Luxemburg, şi-au contactat băncile centrale, cerând, totodată, “sprijinul” preşedintelui Băncii Centrale Europene – care nu joacă niciun rol în domeniul supravegherii bancare-informând-o şi pe Neelie Kroes, comisarul european pentru concurenţă.

Desigur, în final a câştigat pragmatismul. Dar respectiva operaţiune de salvare lasă în aer câteva întrebări fără răspuns. Ce s-ar fi întâmplat în cazul unui dezacord între statele amintite mai sus? Ce s-ar fi ales de autoritatea lui Jean-Claude Trichet, dacă banca ar fi avut un “picior” în zona euro, iar pe celălalt, în afara ei?

Concret, Uniunea Europeană se dovedeşte incapabilă să elaboreze un plan de salvare comparabil cu acela propus de Paulson, în SUA. Ţările mai mari din UE nu au nicio poftă să-şi vadă  autoritatea distrusă în beneficiul unui regulator european, iar Londra nici nu se gândeşte să lase Banca Europeană să-şi bage nasul în City.

În 1970, Henry Kissinger ironiza: “Europa? Ce număr de telefon are?”. Din păcate, gluma rămâne actuală. În materie de politică externă, Franţa măcar şi-a dat silinţa să reunească un consiliu extraordinar menit să adopte o poziţie comună în privinţa Georgiei. În mod straniu, nimic similar nu e prevăzut pentru această criză financiară. În acest context, a cere “un nou Bretton Woods”, aşa cum a făcut-o Nicolas Sarkozy, e o idee bună. A da, însă, Europei puterea de a vorbi pe o singură voce ar fi o idee şi mai bună. 

“Le Monde” 29 septembrie 2008