Europa ne da, dar nu ne baga in traista

De la 1 iulie, se scumpesc, printre altele, carburantii, bauturile alcoolice si tigarile. O scumpire previzibila pentru toti cei care stiu ca accizele (taxe de consum) pentru aceste produse vor fi

De la 1 iulie, se scumpesc, printre altele, carburantii, bauturile alcoolice si tigarile. O scumpire previzibila pentru toti cei care stiu ca accizele (taxe de consum) pentru aceste produse vor fi majorate ca urmare a angajamentelor asumate de Romania in negocierile cu Uniunea Europeana. Cand se simt arsi la buzunar de cresterile periodice ale taxelor de acest fel, romanii incep sa-si dea din ce in ce mai mult seama ca drumul spre integrare nu este doar un concept teoretic vanturat de oficiali sclivisiti pe la receptiile cu diplomati sau pe la conferintele de presa. Mai mult, acest drum nu inseamna doar un suvoi de miliarde de euro care ar urma sa se reverse asupra Romaniei sau speranta de a avea locuri de munca platite ca in Vest. Simplificand, pentru a deveni membru intr-un club select, unde te poti bucura de tot felul de privilegii, e musai sa respecti regulile clubului, chiar daca unele dintre ele nu iti convin. Pentru a ajunge cetatean european, romanul va fi nevoit, in permanenta de acum incolo, sa inghita "hapuri" care-ti fac gura punga - mariri de taxe, scumpiri la energie si mergand pana la limitarea dreptului de a-si taia porcul in batatura dupa cum are chef sau de a-si face singur tuica la cazanul din curte. Despre astfel de "alinieri" la cerintele europene, guvernantii damboviteni au preferat sa nu prea vorbeasca sau sa pomeneasca de ele doar cu jumatate de gura. Si atunci doar pentru a gasi justificari de tipul "UE ne obliga sa facem asta" pentru aplicarea unor masuri de reforma, inducand multora ideea ca aderarea la Uniune reprezinta in sine o sursa de constrangeri si probleme. Rareori oamenii Puterii (celor trecute si celei de acum) au recunoscut ca problemele noastre ar fi fost mult mai usor de depasit daca restructurarea economiei s-ar fi facut la timp si fara jumatati de masura. Si totusi, in sondajele privind integrarea in UE, romanii au iesit mai mereu ca si cei mai infocati sustinatori ai acestui proces. Aparentul paradox poate fi explicat foarte simplu: pentru a ne ajuta sa preluam si sa aplicam regulile de la ei, oficialii UE ne pun la dispozitie si o gramada de bani. Aceasta fateta a procesului de integrare este prajitura cu care guvernantii romani incearca sa anihileze gustul amar al "doctoriilor" pe care trebuie sa le inghitim. UE a oferit miliarde de euro sa ne reparam drumurile, scolile, sa-l invete pe taranul de la coada vacii ca nu mai e cazul sa traiasca numai din branza pe care o vinde la piata si sa-l ajute pe minerul sau strungarul ramas fara obiectul muncii sa-si porneasca o afacere din care sa castige suficient pentru el si familia sa, fara a mai fi obligat sa stea cu mana intinsa dupa pomenile guvernamentale. O conditie a pus finantatorul pentru a se asigura ca banii oferiti nu se duc pe apa sambetei si nici nu intra in buzunarele smecherilor: sumele nerambursabile trebuie cheltuite pe programe clare, nu dupa cum ne taie capul. In loc sa profite cat mai mult de banii contribuabililor europeni, autoritatile romane au actionat pe principiul "laisser faire, laisser passer". Modul in care s-a "gestionat'' derularea programului SAPARD (prin care Romania primeste, in fiecare an, 150 milioane de euro nerambursabili) pute de departe a incompetenta sau, pur si simplu, rea-credinta. Lipsa de popularizare a beneficiilor concrete care stau in spatele unui astfel de program a facut ca si acum, la patru ani de la lansarea sa, pentru multi oameni, care au idei si nevoie de bani, SAPARD sa nu insemne altceva decat o insiruire de litere. Cu cateva exceptii notabile, popularizate de presa pentru ineditul lor: persoane cu initiativa care si-au asigurat deja o faima (si bani) exportand melci, raci si sturioni, infiintand ferme de struti sau facand afaceri bune pe baza unor proiecte care la inceput pareau cel putin nastrusnice. Insa grosul banilor dati pe degeaba de UE nu au fost cheltuiti nici acum. Discutii interminabile pentru infiintarea agentiei care gestioneaza banii europeni au facut ca doar 20 la suta din sumele alocate in 2000 sa fie cheltuite in... 2004. Mai grav este faptul ca Romania va trebui sa returneze restul banilor daca nu va reusi sa-i cheltuiasca pana la 30 septembrie. Cum s-a ajuns intr-o asemenea situatie? Mult mai preocupati sa-si traga picioare pe sub masa sau direct cate un pumn in figura, politicieni de doi lei din consiliile locale blocheaza proiecte de milioane de euro care s-ar fi putut concretiza in drumuri reparate, poduri refacute, introducerea de gaze, lumina electrica si apa curenta pentru cei care i-au ales in functii. Asta in cazul in care nu au intrat in cardasie si au incercat sa suga banii europeni prin tot felul de firme-capusa ale nevestelor, copiilor sau altor rude, "uitand" de orice conflict de interese. Chiar si acolo unde s-a ajuns la o intelegere in folosul locuitorilor, multe contracte au fost deja sau risca sa fie reziliate pentru ca nici acum, la peste sase luni de la semnarea contractelor, nu au inceput lucrarile. Jumatate din contractele reziliate au fost incheiate in judetul Bacau, unde autoritatile locale au preferat banii de la buget (mult mai usor de "manevrat") pentru asfaltari si alte lucrari de infrastructura cu care sa iasa la inaintare in campania electorala. Daca nici cele 150 de milioane de euro alocate anual prin programul SAPARD (ca sa nu mai vorbim de alte sume importante alocate prin programele PHARE sau ISPA) nu au putut fi cheltuite, ce va face Romania cu cele 4,7 miliarde de euro pe care ii va primi in perioada 2007-2009 pentru agricultura? Sau, daca nu va fi sa fie, se vor gasi scuze de tipul celor folosite de Gheorghita Corbu, directorul general al agentiei SAPARD - si la altii s-a intamplat sa nu poata absorbi toate fondurile comunitare! Da, numai ca "la altii" sumele absorbite au reprezentat cam 80 la suta din ce le-a oferit Uniunea Europeana.