Europa şi Asia, legate prin topirea gheţarilor

Descoperire surprinzătoare oferită de imaginile luate prin satelit: gheţarii arctici au ajuns la cel mai scăzut nivel de 30 de ani încoace, deschizându-se astfel legendarul "pasaj nord-vest",

Descoperire surprinzătoare oferită de imaginile luate prin satelit: gheţarii arctici au ajuns la cel mai scăzut nivel de 30 de ani încoace, deschizându-se astfel legendarul "pasaj nord-vest", ce leagă două oceane şi două continente

Din cauza topirii rapide a gheţarilor, Europa şi Asia sunt din nou legate prin canale navigabile. Deşi, în acest mod, se îndeplineşte un vis al exploratorilor şi al marinarilor, diminuarea neaşteptată a stratului de gheaţă aduce previziuni sumbre pentru viitorul climatologic al planetei.

Cercetătorul Leif Toudal Pedersen, de la National Space Centre din Danemarca, a analizat datele oferite de satelitul Envisat al Agenţiei Spaţiale Europene şi a ajuns la concluzia că, în ultima perioadă, stratul de gheaţă arctic s-a redus cu circa trei milioane de kilometri pătraţi, respectiv cu aproximativ un milion de kilometri pătraţi faţă de anul 2005, în care s-a înregistrat recordul acestui fenomen.

"Întrucât, din 1980 încoace, gheţarii se micşorează cu 100.000 km pe an, un milion de kilometri topiţi în mai puţin de doi ani reprezintă, într-adevăr, un fenomen îngrijorător, care ar trebui să ne dea de gândit", susţine Pedersen.

Zonele arctice sunt cele mai expuse schimbărilor climatice provocate de încălzirea planetară. Potrivit previziunilor făcute de Intergovernamental Panel on Climate Change, gheţarii ar urma să dispară începând cu 2070. Importanţa topirii nu constă numai în pericolul creşterii nivelului apelor oceanului planetar: diminuarea lor face ca apele mărilor şi oceanelor să absoarbă mai mult din căldura solară.

S-au deschis două rute navigabile

Topirea accelerată observată în ultima perioadă a dus la "actualizarea" a două canale pe care se poate naviga: unul, în nordul Canadei, ce poate fi folosit integral, cel de-al doilea, în apropiere de Siberia, practicabil doar în proporţie de 90%.

Între 1400 şi 1900, europenii au încercat să stabilească o rută maritimă comercială care să treacă de la nordul la vestul continentului european. Englezii au denumit acest culoar "pasajul nord-vest", în timp ce spaniolii i-au spus "Strâmtoarea Anian". Dorinţa de a folosi o astfel de rută i-a motivat pe mai mulţi exploratori europeni să străbată în repetate rânduri apele coastelor nord-americane.

Pasajul nord-vest, "cucerit" de norvegianul Amundsen

În 1539, Hernan Cortez, supranumit "conchistadorul Mexicului", l-a trimis pe Francisco de Ulloa să navigheze de-a lungul a ceea ce azi se numeşte Golful California, pentru a descoperi Strâmtoarea Anian. După mai multe tentative eşuate în acest sens, în 1845, o expediţie condusă de Sir John Franklin pare să se fi apropiat de locul mult căutat.

Deşi temerarii exploratori nu s-au mai întors, echipele de ajutor trimise în căutarea lor au schiţat, pentru prima dată, o hartă a pasajului. În fine, acesta a fost "cucerit", în 1906, de exploratorul Roald Amundsen, după o călătorie de trei ani la bordul unui vas pescăresc.