Eurocoşarul

Singurul hornar din ţară cu adresă de internet este Mircea Bălşoianu. El este cel care a desfundat de curând coşurile Palatului Victoria. Dacă intri pe Google şi tastezi "hornar" pe

Singurul hornar din ţară cu adresă de internet este Mircea Bălşoianu. El este cel care a desfundat de curând coşurile Palatului Victoria.

Dacă intri pe Google şi tastezi "hornar" pe opţiunea web, primul rezultat ce-ţi apare este "HORNAR.ro - pagina principală". Un click şi ai în faţă singurul site din România al unui profesionist în materie, ce trăieşte în Reghin şi are de gând să revoluţioneze coşeritul de la noi.

Oltean de origine, ardelean prin adopţie şi mentalitate, Mircea Bălşoianu, şcolit în Italia, are depus la Judecătoria Reghin dosarul de înfiinţare a primei asociaţii profesionale a hornarilor din ţară, pe potriva regulilor tradiţionale ale breslei, intenţionând să promoveze şi un act normativ euroconform.

Hornar european

Firma lui Mircea Bălşoianu se ocupă, pe lângă coşerit, cu proiectare şi execuţie de instalaţii gaz, respectiv consultanţă şi dimensionări coşuri de fum. "Iniţial, am luat oarecum în glumă hornăritul. Pe internet am văzut ce reprezintă cuvintele englezeşti "chimney sweeper", în SUA şi în Uniunea Europeană.

Am procurat o casetă video de instruire şi am început să învăţ", şi-a început povestea omul nostru. Şi-a făcut site-ul, iar firmele de producători-importatori de coşuri de fum au început să-l caute, plecând de la premisa că ei le montează, însă nu pot oferi garanţie dacă nu le curăţă un profesionist. Iar anul acesta a câştigat licitaţii la câteva clădiri ale unor importante instituţii din Capitală.

Printre ele, sediul guvernului. "Cei de la RAPPS m-au contactat, după ce au văzut site-ul. A fost o mare surpriză. Toată luna februarie am desfundat coşurile Palatului Victoria". În aprilie 2007 a absolvit o şcoală pentru hornari, în Italia, la Treviso şi Padova.

"Acolo am văzut cum se lucrează, am devenit membru al Breslei italiene a hornarilor şi astfel am fost invitat, pe 1 septembrie, de Ziua internaţională a hornarilor, la întâlnirea anuală a breslei din localitatea Malesco. Au fost prezenţi mii de hornari din Europa, SUA, Canada, Africa de Sud - o experienţă unică, în care costumul tradiţional, cu frac şi joben, era peste tot. Există acolo, la Santa Maria Maggiore, o statuie, un monument al hornarului", povesteşte Mircea Bălşoianu.

Investiţii obligatorii

Hornăritul modern presupune înlocuirea imaginii "omului negru" ce-l vezi pe stradă purtând pe umăr spirala din sârmă cu perie la capăt.

Ea s-a schimbat acum cu o maşină şi câteva cutii de scule sofisticate. Sunt investiţii de minimum 12.000 de euro, despre care Mircea Bălşoianu spune că obligatoriu trebuie făcute. Întâi, un aparat de videoinspecţie, în infraroşu, spre a vedea pe un monitor traiectul interior al coşului de fum, respectiv o cameră wireless care "bate" până la 100 de metri.

Apoi, perii de diverse dimensiuni de polipropilenă pentru coşurile de gaz şi de oţel pentru coşurile pe lemne, un aşa-numit flexomet de până la 22 de metri, beţe flexibile din fibră de sticlă ce se pun cap la cap şi ajung până la 60 de metri şi, nu în ultimul rând, o cameră foto. La instituţii se predă, în final, beneficiarului un CD cu un set de fotografii, împreună cu procesul verbal de recepţie. "Foarte important, asigur garanţie şase luni.

De asemenea, când cei de la Gaze fac verificări, beneficiarul trebuie să prezinte o adeverinţă de la un hornar. Celor aflaţi în contract cu mine, chiar dacă i-am servit cu trei-patru luni înainte, le eliberez adeverinţa fără costuri suplimentare", spune Bălşoianu, care speră într-un contract cu Primăria Reghin, mai ales că mulţi directori de şcoli au reclamat necesitatea curăţirii coşurilor clădirilor. "Sunt mai scump decât coşarii tradiţionali, însă răspund pentru calitatea lucrării", afirmă specialistul.

Norocul coşarului

Întrebat cum îşi joacă rolul social de "aducător de noroc", Mircea Bălşoianu a recunoscut că îl ia foarte în serios şi că dintotdeauna a fost un om superstiţios. A fost contactat pentru a participa la nunţi, fiindcă pe site-ul său există şi o asemenea ofertă.

"Tradiţia coşarului norocos nu s-a născut în România şi mergând la întâlnirile colegilor de breaslă, în Italia, am văzut că există o costumaţie, un ritual, un limbaj gestual specific. Însă ce nu ştiam este că hornarul, când pleacă la lucru, trebuie să aibă în permanenţă acadele în buzunar. Deci există o legătură foarte strânsă între copii şi hornar".

Apoi, povesteşte că pe perioada contractelor sale din Capitală, avea de străbătut pe jos distanţe relativ scurte, iar mulţi oameni îl opreau.

"O bătrânică m-a mângâiat pe obraz - a fost un sentiment foarte ciudat. Eram în centrul istoric al Bucureştiului, unde multe persoane în vârstă, chiar dacă nu văd sârma aceea tradiţională, ci costumul negru şi flexometul, au reacţionat extrem de plăcut", spune Bălşoianu. La despărţire au pus mâna, pentru noroc, pe peria sa…