Eternul şi surprinzătorul Băsescu

plictisiţi. Cu toate acestea, Traian Băsescu a reuşit să surprindă, din nou, pe toată lumea. A surprins nu doar prin trecerea la un nou stil retoric, ci şi prin faptul că, aparent echidistant,

plictisiţi. Cu toate acestea, Traian Băsescu a reuşit să surprindă, din nou, pe toată lumea. A surprins nu doar prin trecerea la un nou stil retoric, ci şi prin faptul că, aparent echidistant, i-a criticat în mod egal pe miniştrii PD şi pe cei ai PNL. Mai mult, el a avut câteva laude la adresa guvernării PSD, pentru că aceasta a luat "o măsură de dreapta": privatizarea serviciilor medicale. Preşedintele României a arătat că este din ce în ce mai decis să se distanţeze de toate partidele, inclusiv de favoriţii săi din PD, iar la alegerile din 2009 s-ar putea să candideze de unul singur. Bineînţeles, Băsescu continuă să-şi arate public simpatiile şi antipatiile. Transporturile nu au fost criticate deloc pentru că Gheorghe Dobre a ajuns ministru şi a supravieţuit în acest post timp de 18 luni doar cu sprijinul şefului statului. În schimb, el avea o mai veche răfuială cu Eugen Nicolăescu, aşa că activitatea Ministerului Sănătăţii a fost, pur şi simplu, desfiinţată.
Dincolo de aceste trăiri personale, şeful statului a mai confirmat şi ceea ce pare a fi, de vreo câteva luni, principalul său obiectiv de politică internă: schimbarea guvernului. Oricât de prudent s-ar fi exprimat preşedintele României - spunând că responsabilitatea trebuie împărţită între Guvern, Preşedinţie şi Parlament -, ţinta sa a fost de fapt Cabinetul Tăriceanu. În ultima lună, aproape că nu a fost apariţie publică a lui Băsescu în care acesta să nu se refere la "mediocritatea" în care se scaldă Executivul, dând drept exemplu cele 43 de steguleţe galbene şi patru roşii primite de la Uniunea Europeană. Din punct de vedere constituţional, preşedintele României nu are dreptul să schimbe guvernul, oricât ar fi de nemulţumit. Dar Traian Băsescu suplineşte această impotenţă distrugând credibilitatea Executivului, a premierului Tăriceanu şi a liberalilor. Discurs cu discurs, Băsescu sapă cu linguriţa la bazele electorale ale acestora, atacând fie "grupurile de interese", fie refuzul de a restructura Executivul, fie dezastrul din Sănătate. Singura întrebare care se pune este dacă şeful statului şi-a planificat să scape rapid - adică în această vară sau la începutul toamnei - de echipa lui Tăriceanu sau va mai aştepta, astfel încât popularitatea liberalilor să ajungă la o cotă la care aceştia să rişte să nu mai ajungă în parlament. Este foarte greu de spus cum ar putea să se apere primul-ministru în faţa ofensivei unui personaj atât de popular precum preşedintele României. Deocamdată, tactica lui Tăriceanu este să ignore atacurile venite de la Cotroceni. Speranţa premierului este că se va salva la 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea în UE. Dacă va rezista până atunci, el va încerca să îşi asume meritele integrării şi îşi va construi imaginea unui politician care a tăcut şi a muncit, în contrapondere cu un preşedinte guraliv şi certăreţ.