Eşecurile în iubire ale studenţilor produc răni şi mai adânci

O să mă sune, oare? Să-l sun eu pe el? şi dacă nu mă sună, ce fac? şi dacă-l întâlnesc pe stradă, ce-i spun?" În anii studenţiei, dragostea se trăieşte la cote maxime: se iubeşte cu

O să mă sune, oare? Să-l sun eu pe el? şi dacă nu mă sună, ce fac? şi dacă-l întâlnesc pe stradă, ce-i spun?" În anii studenţiei, dragostea se trăieşte la cote maxime: se iubeşte cu foc şi se urăşte cu încrâncenare. Iubirile de studenţie debutează tumultuos, cu energie şi entuziasm, şi se încheie, adesea, cu remuşcări, priviri grele, tristeţe şi insulte.
"Mi-am irosit şase ani din viaţă alături de el"
Povestea Mirunei, 21 de ani, studentă la Facultatea de Jurnalism, face parte din categoria poveştilor cu final trist: s-a despărţit de iubit după şase ani de zile şi-acum nici măcar nu-şi mai vorbesc: "Mi-am irosit şase ani din viaţă alături de el. Ne-am despărţit şi ne-am împăcat de nenumărate ori. Deşi nu mai mergea, amândoi am tras cu dinţii ca relaţia să nu se destrame. A fost frumos pentru că am trecut prin multe împreună şi am trăit dragostea aceea sinceră de adolescenţi, dar adevărul e că noi nu ne potriveam. Eram prea încăpăţânaţi, nu voiam să ne ascultăm unul pe celălalt, eram prea egoişti. În ultima perioadă, ne certam foarte des şi ne reproşam şi cele mai mici prostii. Ajunseserăm ca în puţinele dăţi în care ieşeam în oraş să-mi plătesc singură consumaţia, pentru a evita să-mi reproşeze faptul că mănânc pe banii lui. Acum, am rămas doar simpli vecini de bloc, care nici măcar nu se mai salută atunci când se întâlnesc pe stradă".
"Am aflat de la o prietenă că iubitul meu s-a logodit"
Dacă "nepotrivirile de caracter", ca să folosim un motiv de divorţ extrem de uzitat, sunt responsabile de finalul multor poveşti de amor, Mirela, 20 de ani, a trăit o dramă când a aflat că "perechea" ei s-a logodit şi s-a şi însurat. Evident, cu altcineva: "Pe băiatul cu care am trăit o frumoasă poveste de dragoste l-am cunoscut acum opt ani, prin intermediul prietenei mele. Am fost foarte buni prieteni la început şi am avut o legătură foarte strânsă, deşi nu eram din acelaşi oraş. Iubiţi am devenit acum un an de zile. Eram îndrăgostită nebuneşte de el şi îi scriam foarte mult. Simţeam că nu mai pot fi cu un alt băiat în afară de el, eram orbită de dragoste. Toate visele şi clipele pline de dulceaţă s-au năruit într-o clipă, când am aflat de la o foarte bună prietenă că iubitul meu s-a logodit. M-am simţit nedreptăţită, pentru că eu îl iubeam foarte mult. Apoi, la scurtă vreme, am aflat că a făcut şi nunta. Am plâns mult şi m-am întrebat dacă merit toate astea. El se pare că era de o altă religie şi cred că era obligat să se însoare cu o fată de religia lui".
"Ne-am despărţit din cauza diferenţei de vârstă"
Deşi se crede că tristeţea şi remuşcările sunt apanajul sexului frumos, nici băieţii nu scapă uşor de amintirile unei relaţii frumoase. Student la "Politehnica" din Bucureşti, Silviu pune eşecul legăturii pe seama diferenţei de vârstă şi de mentalitate: "În urmă cu doi ani de zile am avut o relaţie ceva mai specială cu o fată care era cu şase ani mai mare ca mine. Împreună, am trăit momente de poveste. Ne-am cunoscut într-o zi ploioasă. Amândoi ieşisem cu câinii afară, la plimbare, şi aşa am intrat în vorbă. Era o fată foarte frumoasă, tot ce-şi putea dori un bărbat la o femeie. Relaţia noastră a avut însă un sfârşit foarte urât, pentru că diferenţa mult prea mare dintre noi şi-a spus cuvântul. Am avut multe de învăţat de la ea şi am trecut prin foarte multe lucruri împreună, însă eu eram doar un puşti care nu prea ştia ce vrea de la viaţă, iar ea era o femeie de 25 de ani care aştepta altceva de la o relaţie decât îi puteam eu oferi".