Epitaf la un proces de pace

evreu, fitilul a detonat întreaga zonă, marcând o turnură decisivă în conflictul israeliano-palestinian. Apoi, incendiul, alimentat, cum era de aşteptat, de riposte şi contrariposte, s-a

evreu, fitilul a detonat întreaga zonă, marcând o turnură decisivă în conflictul israeliano-palestinian. Apoi, incendiul, alimentat, cum era de aşteptat, de riposte şi contrariposte, s-a extins ameninţând să cuprindă toată regiunea. Presat de furia propriei opinii publice, guvernul israelian a lăsat armele să vorbească. Cele optsprezece zile de bombardamente şi incursiuni în Gaza nu şi-au atins însă ţelul declarat:eliberarea ostaticului. În schimb, cum se întâmplă întotdeauna în astfel de cazuri, au plătit tribut civili palestinieni nevinovaţi, femei şi copii. Acum, mâna de ajutor "frăţesc", dată Hamasului din Gaza de Hezbollahul din Liban, prin capturarea celorlalţi doi militari israelieni, şi pretenţiile aberante ridicate în schimbul eliberării acestora au tăiat, practic, orice cale de reconciliere. E greu de închipuit, cel puţin pentru moment, că Israelul va mai putea fi convins să facă pace, chiar una rece, cu un guvern - cel palestinian - pe care l-a considerat de la început de sorginte teroristă. Cu atât mai mult cu cât viaţa îi dă dreptate. Cum la fel de dificil e de imaginat readucerea celeilalte părţi beligerante la masa tratativelor diplomatice. Situaţia infernală în care s-a trezit de două zile Libanul, victimă colaterală a unui conflict străin celor mai mulţi de acolo, având încă proaspete în memorie ororile unui război civil devastator, a aprins de-a binelea spiritele în lumea arabă. Ajutaţi de teribilele imagini, de disperare umană şi de distrugeri, care au făcut înconjurul lumii, palestinienii şi-au sporit şansele să radicalizeze acţiunea arabă, cu tot ce presupune aceasta. De la declaraţiile de condamnare a Israelului, exprimate la nivel diplomatic, la sprijin politico-economic şi, cel mai periculos pentru întreaga lume, ajutorul necondiţionat al teroriştilor din Al-Qaida. Prinsă pe picior greşit de viteza escaladării conflictului, comunitatea internaţională a reacţionat palid. În acest moment, firavele speranţe de pace din Orientul Mijlociu par să fie definitiv înăbuşite, iar acordurile de la Oslo s-au transformat în bucăţi de hârtie fără nici o valoare. Nimeni nu poate spune cu precizie ce turnură va lua conflictul şi ce ne rezervă viitorul. Cu excepţia Iranului şi a Siriei, poate singurele ţări pentru care războiul e oportun, abătând atenţia în cazul primeia de la dosarul nuclear, iar în cazul celei de-a doua de la ancheta internaţională al cărei obiect este, toată lumea e supusă riscurilor. Cu consecinţele de rigoare. Ultimul anunţ al Israelului, de ieri după-amiază, că este pregătit pentru un război de durată înlătură orice dubiu asupra intenţiilor sale. Iar răspunsul celor care au aprins fitilul va fi, probabil, pe măsură. Azi, morţi, răniţi, distrugeri şi de o parte, şi de cealaltă şi o terţă ţară prinsă la mijloc. Mâine va veni cu siguranţă rândul altora să sufere consecinţe. Direct sau indirect. Acestea sunt regulile în satul global în care trăim. E un epitaf tragic şi nedorit pe mormântul unui lung şir de eforturi anevoioase, care s-a numit, cândva… procesul de pace din Orientul Mijlociu.