De la Emil la Obama

Speranţa din privirile filmate acum 5 zile în Grant Park surclasează puterile omului. Noi am trăit acest moment. Piaţa Universităţii în noaptea de 17 noiembrie 1996, vă amintiţi?

„4,3, 2, 1...”. Mii de mâini ridicate, de steaguri fluturând triumfal, o mulţime în extaz. Dopurile şampaniilor acompaniază nebunia. Răcnetele de bucurie nu se opresc decât după două-trei minute, lungi cât o noapte.

Nu suntem la finala “Champions League”. Nu e nici măcar noaptea de Anul Nou, deşi numărătoarea inversă se petrece în Times Square din New York. Sau în Grant Park din Chicago. Miile de voci pregătite pentru marele moment însoţesc imaginile CNN care se scurg pe ecranele montate în pieţe. “Suntem gata”, anunţă starul CNN Wolf Blitzer. “Barack Obama, the elected president!”.

Da, suntem în cel mai audiat moment “Breaking news” din istoria televiziunii. Scenele filmate marţi noapte de amatori în toată lumea au făcut iar din Youtube cea mai sănătoasă afacere americană.

Televiziunea şi Internetul au construit primul preşedinte hologramă. Acum, păpuşa mediatică oferă dividende creatorilor săi. Site-ul barackobama.com a intrat săptămâna trecută între primele 100 din America, ceea ce se traduce deja cu a fi mai audiat decât orice instituţie media europeană.

Barack Obama a intrat pe scena istoriei la momentul optim. Toată conjunctura mondială i-a fost favorabilă. Fiecare lumină de pe faţa sa, cel mai mic detaliu biografic, fiecare grimasă surprinsă, toate sunt fabricate de o imensă uzină digitalizată.

Dar omul Obama are meritele sale. Fără un har special, educat şi construit sârguincios din adolescenţă, n-ar fi devenit azi simbolul universal al visului împlinit. Avem de-a face, tot pentru întâia oară în istorie, cu o marcă politică globală înainte ca omul din spate să-şi preia înalta demnitate oficială. Acum doar opt ani, George W. Bush devenea cunoscut datorită palpitantei numărătoare a scorului dintre el şi Al Gore. Şi ajungea cu adevărat un brand global abia după 11 septembrie 2001, adică la finalul primului an de mandat.

Filmele SF văzute în copilărie devin, iată, realitate. Avem primul preşedinte planetar, după un proces electiv virtual şi empatic mai consistent decât unul convenţional. E prea mult pentru o singură fiinţă! Speranţa din privirile filmate acum 5 zile în Grant Park surclasează puterile omului. Noi am trăit acest moment. Piaţa Universităţii în noaptea de 17 noiembrie 1996, vă amintiţi? Aveam tot o criză. Una locală. Urmată de o iluzie. Apoi de o opţiune populară extremă. Şampaniile pocnite atunci spre balconul învingătorului Emil Constantinescu s-au transformat după patru ani în 27% pentru Vadim. Acum avem o criză globală. Şi, deocamdată, o iluzie globală: Obama..