Ecuaţia petrol-libertate
0Analiză Foreign Policy România "Când am auzit că preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, a declarat că Holocaustul este un mit, nu m-am putut abţine să nu întreb: ". Aşa scria
Analiză Foreign Policy România
"Când am auzit că preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, a declarat că Holocaustul este un mit, nu m-am putut abţine să nu întreb: <> ". Aşa scria Thomas L. Friedman în revista "Foreign Policy", la începutul lui 2006.
Între timp, preţul barilului a depăşit 137 de dolari. Lideri autoritari precum Ahmadinejad, Chavez sau Putin au devenit tot mai influenţi, iar ţările lor au căpătat un rol tot mai important pe pieţele globale. Este şi cazul monarhiilor din Golf.
Sau al regimurilor autoritare din Asia Centrală. Libertăţile politice şi economice scad odată cu scumpirea petrolului. Iar liderii de mână forte primesc mai mulţi bani cu care pot cumpăra bunăvoinţa populaţiei prin programe sociale. Se întâmplă în Rusia, în Venezuela, în Iran. Dar ce s-a întâmplat cu libertatea oamenilor?
Ne-o spune un raport al Freedom House: în 2006 şi 2007, numărul ţărilor în care libertăţile s-au redus l-a depăşit pe cel al ţărilor unde democraţia a progresat.
Există însă teorii potrivit cărora preţul ţiţeiului nu va creşte la infinit. Şi că ar fi vorba doar de un joc între cerere şi ofertă, dar şi o cursă între creşterea nevoii globale de petrol şi progresele tehnologiilor de extracţie. În acest caz, reducerea dependenţei de aurul negru echivalează cu descoperirea unui nou zăcământ. Pentru Statele Unite, Kenneth Rogoff, profesor de economie la Harvard şi fost economist-şef al FMI, propune taxarea suplimentară a petrolului.
Şi deci renunţarea la mitul petrolului ieftin pentru ame-ricani. În timp ce, în Europa, preşedintele Sarkozy propune contrariul: petrol fără TVA. O ecuaţie între preţul petrolului şi populism nu a fost încă realizată.
Se încarcă comentariile...
