Ecosistemele japoneze, atacate de peşti americani

Akihito a recunoscut că se simte vinovat, întrucât el a adus specia de răpitori din SUA. Suveranul nipon a recunoscut, ieri, că el este singurul răspunzător de perturbarea ecosistemului din

Akihito a recunoscut că se simte vinovat, întrucât el a adus specia de răpitori din SUA.

Suveranul nipon a recunoscut, ieri, că el este singurul răspunzător de perturbarea ecosistemului din râuri şi lacuri, după ce acestea au fost invadate de o specie agresivă de peşte, numită "bluegill", pe care el însuşi a adus-o în ţară. În anul 1960, majestatea-sa a primit în dar din partea SUA, în timpul unei vizite la Chicago, această specie cu carnea albă, pe care împăratul a dorit s-o aclimatizeze în râurile şi lacurile Japoniei, pentru hrana populaţiei.

Locul pe care l-a ales pentru desfăşurarea în bune condiţii a cercetărilor, dar şi pentru creşterea şi înmulţirea speciei a fost lacul Biwa, cel mai întins din Japonia. Împăratul voia să ştie dacă acest peşte, atât de gustos, nu poate constitui o sursă importantă de hrană şi pentru japonezi, în condiţiile de criză de după cel de-al Doilea Război Mondial, când lipseau alimentele bogate în proteine. Nu se ştie exact câţi peşti a primit în dar Akihito, dar în 1964, 1.400 de exemplare au fost numărate în lacul Biwa, şi se spera încă într-o mărire a producţiei.

O pacoste ecologică

Suveranul nu şi-a imaginat atunci că, dorind să contribuie la bunăstarea poporului pe care îl conduce, îi ameninţă, de fapt, viaţa, şi că sfetnicii au şi ei rolul lor într-o împărăţie. Descendenţii peştilor răpitori - generaţia tânără - s-au transformat într-o adevărată pacoste ecologică. "Micuţii" au scăpat din centrele de cercetare, răspândindu-se cu rapiditate pe tot întinsul ţării, astfel încât numărul lor s-a ridicat, în 2002, la 50 de milioane. Ei au redus sau împiedicat dezvoltarea în condiţii normale a speciilor autohtone de peşte, dintre care unele au început chiar să dispară.

Populaţia de peşti agresivi a explodat, iar autorităţile locale au fost nevoite să ia măsuri imediate, exterminând aproape jumătate din exemplare şi folosindu-le ca îngrăşământ sau mâncare pentru păsări. Răpitorii invadaseră până şi şanţurile cu apă din jurul Palatului Imperial din Tokyo.

Măsurile, fără prea mare efect

Invazia speciilor neautohtone de peşti a devenit, în ultimii ani, un subiect naţional în Japonia. Pe lacul Biwa, prinderea unor delicatese locale precum crapul a fost întreruptă brusc, imediat după "colonizarea" din 1960 a peştilor americani. Japonezii îşi iubesc suveranul şi nu-i poartă pică împăratului pentru gestul său, apreciindu-i, cel puţin, sinceritatea.

Lacul Biwa a devenit pentru ei un furnizor important de îngrăşământ şi mâncare pentru păsări. În paralel, s-au încercat toate mijloacele pentru a opri înmulţirea şi chiar comercializarea acestui peşte, însă mulţi consumatori japonezi nu s-au sfiit să laude gustul deosebit al cărnii, pe care, în cele mai multe dintre cazuri, o preferă la grătar. De asemenea, autorităţile speră că vor primi mai multe fonduri din partea guvernului, pentru a-şi putea duce până la capăt proiectul de exterminare a "coloniştilor" care au devorat speciile autohtone.