Echipa lui Traian

Manoliu. Acolo, preşedintele se schimbă la faţă după ce scapă de costumul de la Cotroceni şi se încălzeşte puţin prin noroaiele taberelor de refugiaţi din Lunca Dunării. Alături de

Manoliu. Acolo, preşedintele se schimbă la faţă după ce scapă de costumul de la Cotroceni şi se încălzeşte puţin prin noroaiele taberelor de refugiaţi din Lunca Dunării. Alături de patronul Stelei, şeful statului pune echipa în teren, schimbă antrenorii, face strategii de joc. Că se simte mai bine în gaşcă, alături de băieţi, că mai gustă omul o vorbă de spirit cu Meme, asta nu mai miră pe nimeni, că nu degeaba i s-a aplecat lui Andrei Pleşu la cancelaria prezidenţială, pe motiv că e proastă mâncarea. Explicabil şi divorţul politic de Călin Popescu Tăriceanu. Când ai între fani şi apropiaţi un caracter tare, un războinic, un politician şi şef de partid precum Gigi, nu mai trebuie să accepţi prin preajmă un premier cam moale, unde mai pui că nu are nicio relaţie specială cu Poarta Raiului. Preşedintele simte oamenii şi ştie cu cine să se însoţească pentru a merge la câştig, cel puţin în planul imaginii. Dacă Gigi Becali se arată cu cârlig la popor, mai face şi case, şi biserici pe banii lui, plus că are o fire aşa, mai deschisă, şi se exprimă direct la adresa celor căzuţi în dizgraţia şefului statului, toate la un loc nu îl fac decât o persoană cât mai plăcută şi utilă scopurilor prezidenţiale. Rezultatele s-au văzut în ultimul sondaj IMAS, unde se demonstrează că Băsescu nu a pierdut nimic în urma şpriţului larg mediatizat de la Golden Blitz. Partea secretă a sondajului mai arată, şocându-i pe mulţi, că Gigi Becali a ajuns la un grad de încredere superior lui Tăriceanu şi Geoană.
Totuşi, un singur războinic este prea puţin. Mai nasc la România oameni dintr-o bucată, patrioţi şi cu credinţa în suflet. Iată cum s-a legat prietenia cu Mitică Dragomir - şi el un român verde -, tot cu prilejul unui meci pe Stadionul Naţional. Iar Mitică nu făcea decât să fie reprezentantul preşedintelui său de partid, C.V. Tudor, zis Tribunul, stelist, mare patriot şi om de bine la rândul lui. Dacă nu ar fi fost nişte vorbe proaste între liderul PRM şi preşedintele PNG, poate cei doi s-ar fi aflat de-a dreapta şi de-a stânga lui Traian Băsescu, dar timpul nu e trecut. Cunoscând calităţile de mediator ale lui Băsescu, nu e departe ziua împăcării între cei doi şefi de partide. O piesă de viitor ar fi şi Marian Vanghelie, dătătorul de mici şi bere. Faptul că Marian joacă pentru PSD nu ar fi un mare impediment, doar preşedintele nu are culoare politică şi aşa, ca persoană, punem pariu că îl simpatizează pe primarul de la sectorul cinci.
Dacă înjghebează echipa, Traian Băsescu poate provoca liniştit anticipatele, anunţând un guvern de uniune naţională, aşa cum sugerau şi strategii PSD. Gigi Becali merge pentru postul de prim-ministru şi împuternicit special al poporului român pentru relaţia cu Tatăl Ceresc, C.V. Tudor, vicepremier şi, cumulat, preşedinte la CNSAS, Vanghelie, la Administraţie şi Interne, unde este omul capabil. Poate că îi dă şi Externele, că se exprimă cu uşurinţă în limbi străine şi când vorbeşte româneşte. Mitică Dragomir, la Industrie şi Sport, Geoană, la Muncă şi Protecţie Socială, Boc, la un nou minister, cel pentru TVA. Normal, liberalii vor rămâne în opoziţie, că aşa este bine într-o democraţie, să ai şi opoziţie, dacă se poate constructivă, cu Stolojan preşedinte în locul lui Tăriceanu.