Echilibristică între lobby şi trafic de influenţă

Oricine poate influenţa un act normativ, dar unii o fac transparent şi oficial, în baza unor reguli sau legi, iar alţii o fac ilegal, profitând de relaţii, bani şi vid legislativ. Experţii susţin că nici la nivel naţional, dar nici la Bruxelles, legiuitorii nu au reuşit până acum să traseze o linie de demarcaţie clară între lobby şi trafic de influenţă. 

„Nu suntem în stare să facem lobby fără să facem trafic de influenţă. Pentru că nu avem perspectivă şi nici specialişti", este de părere Sorin Ardelean, membru al Asociaţiei Internaţionale de Relaţii Publice şi copreşedinte al Asociaţiei pentru Iniţiative Civice. Linia de demarcaţie este greu de trasat, sunt de acord şi lobbyiştii, dar şi specialiştii care militează pentru transparenţa decizională.

Nici măcar americanii, care au cea mai veche şi mai complexă legislaţie în domeniu nu se pot lăuda că au atins perfecţiunea, oferind cele mai multe exemple de corupţie. Cel puţin din punct de vedere legal, lobbyiştii americani sunt siliţi să se bazeze strict pe propria putere de persuasiune pentru a rezolva problemele clientului. „Există o zicală: «Cel care se angajează pe sine însuşi drept avocat are un client idiot». Iar politicile publice sunt mai complicate. Meseria cea mai veche din lume nu e cea care credeţi dumneavoastră. Este lobby-ul. Primul lobbyist a fost şarpele din Rai care a convins-o pe Eva de beneficiile cunoaşterii", a explicat, pentru „Adevărul", Nicholas Allard, şeful departamentului de lobby al Patton Boggs LLP, firma care deţine recordul de cheltuieli pe astfel de activităţi în Washington D.C.

Lobby-ul ca mită legală

Deşi majoritatea analiştilor politici americani acceptă argumentul că, în esenţa sa, lobby-ul este o practică democratică, armatele de lobbyişti profesionişti care roiesc în jurul membrilor Congresului nu sunt privite cu ochi buni. „Într-o democraţie, fiecare cetăţean are dreptul de a vorbi cu legislatorii pentru a-i convinge să voteze cum vrea el. Problemele apar atunci când activitatea de lobby este asociată cu banii. În SUA asistăm la un fenomen de mită legală: lobbyiştii corporatişti exercită influenţă asupra legislatorilor nu prin forţa argumentelor lor sau prin virtutea faptului că reprezintă o mare parte din electorat, ci datorită faptului că angajatorii lor contribuie cu generozitate la campaniile electorale ale acestor politicieni", a explicat Joan Mandle, directorul executiv al organizaţiei nonprofit Democraţia Contează.

Mary Boyle, colega sa de la Cauză Comună, o organizaţie-soră, completează tabloul lobbyistului care corupe fără a încălca legea: „Lobbyiştii au o mulţime de clienţi bogaţi care îi ajută să atragă fonduri pentru campania electorală. Şi-atunci, când lobbyistul intră în biroul politicianului ca să-l roage să voteze aşa cum vrea el, acesta din urmă ştie foarte bine cui îi datorează acele fonduri".

„Europarlamentarii sunt prea deschişi"

Şi la nivelul instituţiilor de la Bruxelles există suspiciuni asupra multor europarlamentari care se lasă influenţaţi de lobbyişti mai mult decât permite legea. Deşi cazurile celor patru politicieni din PE care au acceptat false contracte de consultanţă, printre care şi Adrian Severin, este tratat ca unul izolat, temerile celor care militează pentru transparenţa decizională sunt mult mai extinse. „Vedem o problemă în deschiderea cu care tratează europarlamentarii marile interese economice şi faptul că foarte des propun amendamente aduse de grupuri de lobby fără o evaluare critică prealabilă. Acest lucru creează o problemă: un acces inegal al diferitelor grupuri din societate la nivelul deciziei de la UE. Ţine de mentalitate această intimitate a europarlamentarilor cu lobbyiştii, iar de aici până la a primi şi bani este un pas foarte mic", a explicat Yiorgos Vassalos, de la Corporate Europe Observatory (CEO), din Bruxelles.

Cârtiţele corporaţiilor

Unul dintre exemplele elocvente în acest caz este acela al unei directive europene în domeniul fondurilor de investiţii la care au fost depuse zeci de amendamente. Potrivit lui Vassalos, cele mai multe au avut ca bază propunerile lobbyiştilor care reprezentau companiile interesate, conflictul de interese fiind vizibil. „Dacă, de exemplu, ai un europarlamentar care face parte din conducerea a două companii direct interesate de această directivă, el nu ar trebui să-şi poată exprima votul pentru legislaţia care reglementează statutul acestor companii pentru că le protejează interesele", a adăugat Vassalos.

Parlamentul European e vulnerabil

Îngrijorarea militanţilor pentru transparenţă decizională de la Bruxelles vine şi din faptul că doar la nivelul Comisiei Europene există reguli care delimitează conflictul de interese, dar la nivelul Parlamentului European nici măcar nişte principii clare. „Nu există reglementări care să tragă clar o linie între lobby şi trafic de influenţă. Există doar un regulament de funcţionare al PE care vorbeşte doar despre cum ar trebui să se comporte parlamentarii în timpul sesiunilor de lucru. Registrul de lobby ar trebui să fie obligatoriu, nu voluntar şi să fie comun pentru CE şi PE.

Lobbyiştii ar trebui să declare sumele cheltuite, conturile la care lucrează şi cu cine. Astfel am vedea dacă un europarlamentar lucrează pentru o companie de lobby. Registrul de acum nu este de încredere, din el lipsind multe organizaţii care ori vor să rămână secrete, ori nu vor să plătească taxe, ori nici măcar nu există legal în Belgia. De exemplu, BP declară că are cheltuieli de zeci de ori mai mari în SUA decât în Europa. În opinia noastră, diferenţa vine din faptul că în SUA sunt obligaţi să declare toate cheltuielile", a mai precizat reprezentantul CEO.

România are nevoie de transparenţă

Specialiştii români în lobby spun că este greu de oprit corupţia printr-o lege a lobby-ului care ar acoperi cel mult doar pe cei care practică această activitate. În opinia Laurei Florea, preşedinta Asociaţiei Registrul Român de Lobby, mult mai utilă ar fi o lege mai aspră în privinţa transparenţei decizionale. „Ceea ce interesează opinia pubică este felul în care se ia decizia. Cum votează şi ce-l determină pe politicianul nostru să voteze într-un fel sau în altul. Acesta ar trebui să aibă un cod de etică şi de comportament, să spună cine l-a contactat, cu cine s-a întâlnit, cu ce argumente au venit şi de ce a luat decizia într-un fel sau altul", a precizat Florea.

Regula se aplică şi la cei din administraţia publică, unde transparenţa decizională tinde spre zero. „Funcţionarul stă şi se gândeşte la un proiect de lege, îl pune pe site-ul ministerului şi ai 10 zile să-ţi spui părerea. Se solicită dezbatere publică unde vin şi-şi vorbesc mulţimi de oameni şi presă şi nimeni nu se înţelege cu nimeni. De cele mai multe ori impactul este foarte mic. De ce? Pentru că omul când a apucat deja să scrie cu experienţa lui proiectul acela de lege va ţine la el", a mai explicat preşedinta ARRL. Spre deosebire de România, la nivelul Comisiei Europene, instituţia care are iniţiativă legislativă la nivel de UE, elaborarea unui proiect de lege se face după ce s-a primit un feedback de la organizaţiile interesate. „Există o bază de date, cu organizaţii, persoane, companii, care primesc fundamentul şi îşi spun părerea înainte ca actul normativ să fie redactat. Apoi, acesta este supus dezbaterii publice, dar este deja construit pe un feedback", a mai adăugat Florea.

Lipsa experienţei în activitatea de lobby, atât la nivelul militanţilor, cât şi la cel instituţional face ca România să apară nepregătită la nivel european, mai spun specialiştii. „Neavând o activitate profesional făcută acasă, cum am putea să facem lobby profesionist la Bruxelles? Nu avem experienţa proprie a jocului şi din cauza aceasta avem de pierdut. România a avut două mari obiective pentru care a făcut lobby: aderarea la NATO şi la UE. Dar s-a terminat cu asta. Problema este că acum nu ştim ce să facem, pentru ce să mai facem lobby", a declarat  Sorin Ardelean.

"Legea nu interzice să faci lobby. Problema este linia foarte fină dintre lobby şi trafic de influenţă."
Sorin Ardelean
Asociaţia Internaţională de Relaţii Publice

"Problemele apar atunci când activitatea de lobby este asociată cu banii."
Joan Mandle
Democraţia Contează, SUA

Regulile lui Buzek pentru lobbyişti, indulgente

Prima reacţie a preşedintelui Parlamentului European Jerzy Buzek în scandalul "Bani contra amendamente"a fost de a-l sfătui pe Adrian Severin să demisioneze. În urma presiunii mediatice, liderul  Parlamentului European a venit şi cu un plan în şapte puncte care să transparentizeze activitatea lobbyiştilor, dar şi a europarlamentarilor.

Reacţia ALTER-EU

(Alianţa pentru Transparenţă care reuneşte peste 160 de organizaţii şi grupuri ale socetăţii civile) a fost categorică: planul este bun, dar indulgent. Potrivit acesteia, nu este suficient ca lobbyişti să se înregistreze zilnic şi nu anual, aşa cum se întâmplă acum. În loc de aceasta, ALTER-EU recomandă ca Parlamentul să impună fiecărui grup de lobby care solicită un permis de lucru de un an să precizeze următoarele informaţii: problemele pentru care militează, numele lobbyiştilor, suma cheltuită pentru lobby în Parlamentul European.

Pasul către infracţiune

Cel mai faimos lobbyist din SUA este Jack Abramoff care, în 2006, a pledat vinovat pentru comitere de fraudă, dare de mită şi conspiraţie. De-a lungul a mai multor ani, el a oferit nenumărator legislatori bani, cine scumpe şi sejururi turistice în schimbul unor voturi favorabile clienţilor săi. Abramoff a stat în închisoare trei ani şi jumătate. După eliberare s-a angajat la o pizzerie cu un salariu de 10 dolari pe oră. Mulţi dintre colaboratorii săi au ajuns la închisoare după ce lobbyistul a acceptat o înţelegere cu autorităţile.

- În ianuarie 2011, fostul lider al majorităţii Republicane din Camera Deputaţilor, Tom DeLay, a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru că a ajutat o serie de candidaţi Republicani texani să beneficieze ilegal de bani proveniţi din conturile unor companii multinaţionale. Politicianul se numără printre „clienţii" lui Jack Abramoff.
- Deputatul Robert Ney a primit în 2007 o sentinţă de doi ani şi şase luni de închisoare pentru că a solicitat şi a primit cadouri ilegale de la o serie de lobbyişti, printre care şi Jack Abramoff.
- În 2005, deputatul Randy „Duke" Cunningham a pledat vinovat în faţa instanţei pentru luare de mită. El a recunoscut că a primit peste 2,4 milioane de dolari de la firme cu interese în zona industriei de apărare. Cunningham a primit o sentinţă de opt ani şi patru luni de închisoare. Deputaţii de la Bruxelles nu au fost aduşi în atenţia opiniei publice, situaţia lor de conflict de interese fiind permisă de Parlamentul European.
- Edward Scicluna, membru în Comisia Economică a participat la elaborarea unei legi a fondurilor de tip hedge (investiţii private şi speculative), deşi este preşedinte a două fonduri de investiţii ale băncii britanice HSBC.
- Elmar Brok a fost unul dintre negociatorii Tratatului de la Lisabona, deşi lucrează şi pentru Bretlesmann (un trust media din Germania), a cărui conducere aspira la influenţarea proiectelor europene. 

Sub presiunea unor mari grupuri de interese

Societatea civilă şi cei care militează pentru transparenţă decizională susţin de mai bine de cinci ani reglementarea conflictului de interese la nivelul Parlamentului Euopean şi a Comisiei Europene. Până acum, doar cea din urmă instituţie are reguli clare pentru membrii ei: fără joburi secundare, iar activitatea de lobby este restricţionată încă un an după părăsirea fotoliului de un an.

La nivelul PE însă, o clarificare se lasă aşteptată. "Avem aceste probleme de ceva timp, dar până acum nu a existat o voinţă politică pentru a face ceva. Să interzicem lobby-ul şi un al doilea job care este în conflict de interese, sunt cele mai importante aspecte", a explicat Yiorgos Vassalos de la CEO. De ce nu a adoptat PE regulile de conduită? "E o întrebare bună. Împreună cu ALTER-EU şi alte organizaţii similare am derulat o campanie la ultimele alegeri europene în care le-am cerut candidaţilor să limiteze puterea corporaţiilor în politică şi să facă lobby-ul mai transparent. Doar 75 parlamentari aleşi au subscris. Oamenii nu văd că democraţia este pusă sub semnul riscului de marile puteri economice. Sperăm că incidente ca acesta vor arata oamenilor că amestecul banilor în politică dăunează democraţiei", a mai precizat Vassalos. Organizaţiile de la Bruxelles speră ca în scurt timp să întocmească un set nou de reguli.

Comitetul de Etică

O altă direcţie susţinută de CEO este înfiinţarea unui Comitet de Etică care să verifice declaraţiile de interes ale europarlamentarilor, dacă sunt sau nu în conflict de interese cu funcţia deţinută în PE şi care să-i poată sancţiona pe cei care încalcă regulile.

13.000 de lobbyişti sunt înregistraţi oficial în SUA, numărul acestora fiind cu aproximativ 2.000 mai mic decât în 2008.

15.000 de lobbyişti îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles, dar înregistrarea acestora fiind voluntară, cifra este inexactă.

17 foşti membri ai Executivului lui George W. Bush au deţinut funcţii în companii care fac lobby la guvernul federal. 15 dintre ei au funcţii în companii care fac lobby la ministerul în care au lucrat şi ei.

6 comisari europeni din cabinetul Barroso I dintre cei 12 care nu au continuat în cabinetul Barroso II s-au angajat în sectorul privat.

3,5 miliarde de dolari s-au cheltuit în 2010 pe activităţile de lobby la nivel federal în SUA. Cu zece ani înainte, această sumă era de doar un miliard şi jumătate.