Dunărea rămâne fără peşte

În Galaţi mai există, oficial, doar 47 de pescari profesionişti, iar cherhanalele au dispărut Galaţiul, "judeţul dintre ape", produce de patru ori mai puţin peşte decât necesarul de

În Galaţi mai există, oficial, doar 47 de pescari profesionişti, iar cherhanalele au dispărut

Galaţiul, "judeţul dintre ape", produce de patru ori mai puţin peşte decât necesarul de consum pentru locuitorii săi. Anul trecut, din fluviu s-au pescuit, oficial, numai 11,6 tone de peşte.

Potrivit anuarului statistic, până prin 1992, la Galaţi se producea cam 17 la sută din peştele proaspăt, congelat şi prelucrat al României.

Astăzi, producţia de peşte e derizorie. Falimentul Întreprinderii de Pescuit Oceanic (IPO) Tulcea, în 1998, a făcut ca Pescogal SA Galaţi (a doua fabrică de prelucrare a peştelui din ţară la acel moment) să rămână fără 60 la sută din materia primă.

O statistică arată că 86 la sută din peştele consumat de români e oceanic, de import. Românii au consumat tot anul trecut, în medie, 120 de grame de caras, 50 de grame de scrumbie şi 7 (şapte) grame de morun.

Producem mai puţin, mâncăm mai puţin

Cifrele vorbesc de la sine: oficial, producţia internă de peşte a României acoperea, la nivelul anului 2006, doar un pic peste 14 la sută din consum, la rândul lui extrem de mic: doar 3,7 kilograme/an/locuitor, faţă de 8,1 kilograme în 1988.

În 2006, producţia internă de peşte a fost de 11.252 de tone, din care 7.997 de tone din crescătorii, iar 3.255 de tone din pescuitul din apele neamenajate. Galaţiul contribuie la totalul pe ţară cu doar 588,6 tone de peşte, deci doar în jur de 5%.

În 1989, numai Lacul Brateş producea aproximativ 1.500 de tone de peşte pe an. Acum nu se mai pescuieşte nimic, legal şi înregistrat, din Brateş. În schimb, se importă anual peste 67.000 de tone de peşte.

O meserie pe apa sâmbetei

Cele şapte ferme piscicole gălăţene, care însumează 3.340 de hectare de luciu de apă în total, nu produc foarte mult.

Sorin Odobescu, administratorul fermei de la Vlădeşti, spune că şi costurile de producţie sunt de la an la an mai mari: "Energia, apa, furajele - totul costă. Lumea nu prea cumpără peşte, iar faptul că marfa este uşor perisabilă ne face şi pe noi să fim foarte precauţi în a ne stabili planurile de producţie". Oficial, la Galaţi, doar 47 de oameni mai trăiesc din piscicultură.

Cel puţin aşa reiese din statistici. Meseria de pescar însă a murit de mult. Se mai văd năvoade doar de câteva ori pe an, la vremea scrumbiei şi în fermele piscicole. În rest, doar amintiri. La recensământul din 1938, nu mai puţin de 4.512 gălăţeni se declarau ca fiind trăitori din prinsul peştelui. Asta în condiţiile în care populaţia judeţului era la o treime faţă de cea de acum, adică mai puţin de 150.000 de locuitori.

Nicio cherhana în Galaţi

Nici negustorii de peşte nu mai sunt ce au fost. Potrivit informaţiilor furnizate de Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi în judeţ există numai nouă firme autorizate în comercializarea peştelui.

La Galaţi nu există nicio cherhana. În 1938 erau 14! Pescarii profesionişti vând peştele direct la magazine.

De fapt, nici nu mai există pescari profesionişti, care muncesc cu lotca şi năvodul lor, aşa cum erau altădată.