Dumnezeu, rasismul şi ideile

Deşi previzionate, cele trei teme nu au fost problemele principale în aceste alegeri americane. Religia şi rasismul au fost umbrite de criza economică, de istoria personală a candidaţilor, de eşecul lui George W. Bush şi de utilizarea Internetului.

Este imposibil să câştigi nişte alegeri în Statele Unite fără susţinerea dreptei creştine. Campania electorală este o ciocnire între idei diametral opuse legate de politica externă, de economie şi de securitate socială.

Statele Unite nu sunt pregătite să aleagă un preşedinte de culoare. Aceste idei comune s-au dovedit a nu fi valabile în această campanie.

Nici Barack Obama şi nici John McCain nu s-au referit la Dumnezeu în aceeaşi măsură în care au făcut-o alţi candidaţi în precedentele campanii electorale prezidenţiale. Dreapta religioasă a avut mai puţină influenţă în această campanie decât a avut în ultimele decenii.

Principala ei victorie a fost impunerea lui Sarah Palin drept candidată pentru postul de vicepreşedinte al SUA. Ea l-a inclus imediat pe Dumnezeu în discursurile  sale, explicând de exemplu că soldaţii din Irak se află acolo pentru a face “munca Domnului”.

A susţinut că Dumnezeu “are un plan” pentru Irak. Adevărul este însă că Dumnezeu a fost exilat din această campanie electorală.

De asemenea, rasismul  a fost în mare măsură exilat. Un negru, fiul unui imigrant, este capabil, prin talent şi muncă grea, să devină preşedinte al Statelor Unite.

Culoarea pielii nu a fost o barieră pentru el în cursa pentru Casa Albă, aşa cum susţineau mulţi că va fi. Asta nu înseamnă că problema rasei n-a fost dezbătută în campanie. Dar pentru milioanele de americani care-l susţin, rasa lui Obama a fost mai puţin importantă decât alte probleme.

Asta a surprins restul lumii mai mult decât i-a surprins pe americani.

Va fi întotdeauna mai dificil pentru britanici, spanioli sau japonezi să şi-l imagineze pe Obama câştigând alegerile prezidenţiale din SUA. Electoratele acestor ţări ştiu că mai au un drum lung de parcurs  până la alegerea unui fiu de pakistanez, marocan sau coreean la cârma ţării.

Din această perspectivă, ideea că un negru poate ajunge preşedintele Statelor Unite a fost imposibilă, dar asta ne spune mai mult despre rasismul în restul lumii decât despre cel din Statele Unite.

Nici ideile nu s-au aflat în centrul acestei campanii. Într-o vreme în care lumea se află într-o criză economică şi de mediu şi a pierdut aspectele sale geopolitice şi legăturile sociale, McCain şi Obama vin cu puţine idei noi care să le susţină promisiunile electorale. În această campanie, ideile au avut o legătură subţire cu rezultatele.

Obama şi McCain au făcut tot posibilul ca să pară diferiţi şi, în multe privinţe, ei oferă lucruri diferite. Dar americanii par să nu fie conştienţi de asta.

Foarte puţini alegători sunt capabili să distingă între politicile  economice ale lui McCain şi Obama sau principalele diferenţe între propunerile lor de  reformare a sistemului de sănătate sau abordarea lor în privinţa relaţiei cu China.

Sloganurile şi soluţiile simpliste sunt norma în campaniile de pretutindeni. Rare sunt campaniile în care au loc dezbateri serioase. Indiferent de importanţa lor, ideile sunt întotdeauna mai puţin interesante decât personalitatea, caracterul şi viaţa candidaţilor. În jurul mesei principale, ce idei ar putea concura cu istoriile personale spectaculoase ale lui McCain şi Obama sau cu vânătoarea de elani a lui Palin în Alaska?

Campania electorală americană din 2008 a adus câteva noutăţi. De la neaşteptata ridicare a unor candidaţi care nu puteau să mizeze pe susţinerea elitelor tradiţionale a partidelor lor, la o gamă largă de inovaţii - precum folosirea  Internetului ca  instrument de regrupare şi organizare a susţinerii politice.

Şi, bineînţeles, cea mai mare noutate a fost Barack Obama însuşi. Iar aceasta este o noutate care va avea un impact dincolo de Statele Unite. De acum înainte, peste tot în lume, tinerii şi tinerele de la marginea societăţilor, şi chiar cei abandonaţi de tatăl lor, ştiu că urcarea pe cele mai înalte culmi nu este un vis imposibil. Se poate realiza.

Moisés Naím

Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane "Foreign Policy" – pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

A fost ministru al Industriilor şi Comerţului în Venezuela şi director executiv al Băncii Mondiale.

Ultima sa carte, din 2006, este "Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy", tradusă deja în 18 limbi.