Dumnezeu ne-a facut cu mana

E dezastru. Norvegia-Romania: 1-1 si echipa noastra de fotbal are sanse minime de a se califica la Campionatul European din 2004. In parte, vinovat pentru aceasta nenorocire cumplita e "marsavul

E dezastru. Norvegia-Romania: 1-1 si echipa noastra de fotbal are sanse minime de a se califica la Campionatul European din 2004. In parte, vinovat pentru aceasta nenorocire cumplita e "marsavul arbitru slovac", cum patriotic s-a exprimat o gazeta, care a acordat adversarilor un penalty dubios. In rest nu sunt vinovati, e numai ghinion. Antrenorul Iordanescu a declarat ca apreciaza jocul baietilor nostri. Mircea Sandu, presedintele FRF, e si el multumit de echipa si de selectioner si a precizat ca nici nu se pune problema demiterii generalului. Problema schimbarii lui Sandu nu se mai pune demult, pentru ca presedintii de cluburi, in frunte cu Mitica Dragomir, sunt multumiti de activitatea Nasului. Practic, singurul vinovat pentru acest egal echivalent cu o infrangere, singurul dintre oamenii nostri de fotbal care nu si-a facut datoria cum trebuie e Prea Fericitul Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Ca nea Puiu, prevazator, a cerut ajutorul si binecuvantarea Patriarhului inca de dinaintea meciului cu Bosnia. "Avem mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu la aceste doua meciuri", i-a spus selectionerul lui Teoctist. "Prea Fericite, va rog sa va rugati in fiecare zi pentru noi, pana joi!", a insistat Iordanescu. Dar Prea Fericitul a facut treaba doar pe jumatate, adica n-a facut destul presing la Dumnezeu ca sa castigam. De aia nationala Romaniei, jucand nici mai bine, nici mai prost decat in meciul cu Bosnia, a ratat victoria la Oslo. Aceasta atitudine nu e deloc ceva nou la nationala. De sapte luni de zile, echipa Romaniei joaca numai "meciuri cruciale", de care depinde viitorul generatiilor noi de fotbalisti. Cand le pierdem, nu e din cauza tacticii antrenorului, a greselilor jucatorilor sau a valorii adversarilor. De regula, pentru infrangerile noastre de vina sunt stihiile naturii. La Romania - Norvegia (0-1) "a plouat si a fost noroi pe teren". In schimb, la Romania - Danemarca (2-5) ne-a lovit seceta, n-a crescut iarba lui Oprisan si "terenul a fost nisipos". In plus, ne-a lipsit pronia divina, adica ne-a lovit ghinionul. Boaba incasata de la Gravessen "a fost un gol cum se vede la o suta de ani", cum limpede ne-a explicat Iordanescu. Adica n-ai ce face, a fost voia Celui de Sus ca Lobont sa iasa aiurea din poarta. Dar tocmai acest tip de explicatii ne-a dus, pana la urma, la penibila interventie a lui Iordanescu pe langa Patriarhul Teoctist. Asta pentru ca una e sa apelezi la un preot din Cernica pentru asa ceva si alta e sa ceri "rugaciuni de victorie" sefului Bisericii Ortodoxe Romane. Prima varianta tine de optiunile religioase ale antrenorului si jucatorilor si poate fi trecuta la capitolul pregatirii psihologice a partidei. Dar menirea Patriarhului Teoctist e sa se roage pentru chestiuni vitale pentru credinciosii romani, nu pentru un joc. O infrangere a nationalei poate intrista milioane de romani, dar nu e o chestiune de viata sau de moarte, adica nu e nici o inundatie devastatoare, nici un cutremur major. Dupa acest "meci crucial", nimeni n-a murit, Mircea Sandu nu si-a facut harakiri si Iordanescu a ramas, neclintit, la locul lui. Ca si cel mai infocat microbist sa inteleaga ridicolul situatiei, e suficient sa ne inchipuim ca seful Bisericii Norvegiene a procedat la fel cum i-a cerut Iordanescu lui Teoctist. Atunci, Marele si Bunul Dumnezeu s-ar pomeni cu doua cereri pe birou, una cerand aprobare pentru un penalty la Carew, alta cerand neacordarea lui. Sindromul "fazei cruciale" din meciul crucial de tipul "am fi castigat daca..." e o veche boala, ce nu l-a lovit numai pe Iordanescu. Oamenii de fotbal diseca ore intregi, fotograma cu fotograma, faza cu pricina, uitand sa mai analizeze jocul pe ansamblu al echipei. Acum, secventa cu mainile lui Carew, Iencsi si Chivu pe langa minge a fost derulata de atatea ori incat, dupa un timp, aveai senzatia ca, pe ecran, e zeul Shiva, nu trei fotbalisti. Si, daca esti patriot, concluzia e una singura, daca nu poti sa dai vina pe ploaie: ne-a furat arbitrul. In paranteza fie spus, acelasi "marsav arbitru" le putea da norvegienilor un 11 metri in prima repriza si nimeni nu putea zice nimic. Dar problema e ca toate echipele de fotbal din lume au sincope, adica au parte, din cand in cand, de ghinioane, de terenuri si arbitraje proaste. Echipele cu adevarat mari invata din infrangeri si trec peste aceste hopuri jucand fotbal, cum n-a prea facut-o Romania in aceste preliminarii. Pana la urma, daca joci fotbal adevarat, vin si succesele majore, victoriile care intra in istorie si in memoria generatiilor, pentru ca, pe termen lung, nu exista ghinioane sau noroace providentiale. Noi, daca nu era penalty-ul lui Carew, ce faceam? Ne pregateam sa dam gata Europa cu jocul nostru incalcit, urat, dar norocos? In concluzie, macar acum sefii fotbalului romanesc ar trebui sa recunoasca faptul ca nu ne-a furat nimeni calificarea. Calificarea am compromis-o noi, la Bucuresti, unde Romania n-a castigat nici un punct de la contracandidatele sale. Poate, pentru a ne face sa recunoastem asta si sa intelegem ca trebuie sa jucam si fotbal, ni s-a trimis un semn: mana lui Carew.