"Dumnezeu ne-a hărăzit lungi perioade de căsnicie la fără frecvenţă"

La tribuna Senatului, glasul lui tăios şi puţin ironic l-a ajutat de nenumărate ori să-şi pună la respect adversarii politici. În guvern, acolo unde în două rânduri a ocupat un fotoliu de

La tribuna Senatului, glasul lui tăios şi puţin ironic l-a ajutat de nenumărate ori să-şi pună la respect adversarii politici. În guvern, acolo unde în două rânduri a ocupat un fotoliu de ministru, spiritul lui analitic şi înclinaţia spre misterul cifrelor l-au ajutat să fie unul dintre cei mai vivace demnitari postdecembrişti.

Radu Berceanu, căci despre el este vorba, poartă, neoficial, titlul de cel mai de temut politician al Olteniei. Acasă, în fapt un apartament situat într-o zonă "dulce" a Capitalei, Radu este cu totul altul.

Ea, Mihaela, elevă în clasa a XIII-a. El, Radu, elev în primul an de liceu, purtând în braţe unul dintre sutele de aeromodele pe care le-a creat de când i-a intrat acest microb în sânge şi până acum. Locul, "rata" Râmnicu Vâlcea-Drăgăşani, un autobuz nenorocit specific anilor `60. Aşa s-au cunoscut cei care, peste ani, aveau să devină familia Berceanu.

"Mă duceam la un concurs de aeromodele la Drăgăşani. Mihaela era cu mama sa, mergeau tot într-acolo să-şi viziteze bunicii. Am intrat în vorbă uşor, evident subiectul de discuţie fiind macheta pe care o ţineam la piept", povesteşte, nostalgic, Radu Berceanu. Era în 1968, un an bun pentru via de pe dealurile vâlcene.

Toate drumurile au dus la Craiova

"Următoarele întâlniri au venit firesc şi, zi după zi, lună după lună, ne-am trezit că eu trebuie să plec la Bucureşti, la facultate, iar ea să rămână în Vâlcea pentru încă un an.

Anul acela avea să devină, de fapt, simbolul căsniciei noastre pentru că, după cum veţi vedea, D-zeu
ne-a hărăzit lungi perioade de căsnicie la fără frecvenţă, de atunci şi până acum", îşi deapănă amintirile senatorul.

Prima despărţire nu a durat decât un an. În `72, Mihaela l-a urmat la Bucureşti, intrând cu medie mare la Facultatea de Litere a Universităţii. Au urmat anii studenţiei şi viaţa în cămine, cu toate cele bune şi rele. Radu Berceanu "strălucea" pe culoarele Facultăţii de Aeronave din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, fapt care i-a permis, la absolvire, să viseze la un post "călduţ" în Capitală.

"Tocmai în acel an, nu s-a mai scos niciun post liber la Bucureşti şi, chiar dacă am terminat eu al treilea din facultate, tot a trebuit să plec în provincie.

Am ales Craiova, fiind oltean până în măduva oaselor. Fabrica de Avioane de acolo era nouă şi nu ştiu de ce mi-a sunat mie mai frumos Centrul de Încercări de Zbor de pe lângă aceasta, şi nu fabrica, propriu-zis. Am început astfel o nouă etapă a căsniciei mele, sute de kilometri despărţindu-mă de Mihaela", continuă Berceanu.

Se reuneşte familia

Un an mai târziu se abate din nou ghinionul asupra familiei Berceanu. La terminarea facultăţii, Mihaela primeşte repartiţie la Truşani, lângă Botoşani, adică în capătul celălalt al ţării. Nici de această dată familia Berceanu nu are noroc de un cămin în sensul propriu al cuvântului, fiecare dintre cei doi stând cu chirie.

Cu timpul şi cu ajutorul pasiunii senatorului pentru aeromodelism, familia Berceanu reuşeşte să se reîntregească la Craiova: "Datorită unei întâmplări, am ajuns profesor la Liceul nr. 1 din Craiova (<> în prezent, n.red.), liceu aflat sub aripa protectoare a Uzinei de Avioane.

Datorită rezultatelor mele pedagogice (Radu Berceanu a înfiinţat un club de aeromodelism şi a câştigat zeci de premii naţionale), am reuşit să-l conving pe inspectorul-şef de atunci de la învăţământ să o aducă pe soţia mea suplinitoare la Casa Pionierilor, acolo unde special pentru ea s-a înfiinţat un cerc de automodele.

Ea a furat această pasiune de la mine, chit că nu avea nimic în comun cu româna sau franceza şi, cu ajutorul meu, am reuşit să-i învăţăm pe copii cu ce se mănâncă modelismul." Astfel s-a reunit, după ani, familia Berceanu în Cetatea Băniei.

Faţă-n faţă cu Securitatea

Familia Berceanu a căpătat prima casă, paradoxal, după ce Radu a fost la un pas de a fi exclus din Partidul Comunist Român. Avusese un conflict deschis cu directorul Centrului Încercări Zbor, iar acesta propusese să fie sancţionat prin excludere dintre tovarăşii de nădejde ai unităţii.

După ce s-a dus cu jalba-n proţap la organele superioare de partid, a reuşit să scape de sancţiune şi, mai mult, câteva luni mai târziu s-a trezit şi cu o repartiţie pentru un apartament cu două camere la etajul patru al unui bloc din cartierul craiovean Brazda lui Novac.

"Era rău, dar totuşi eram fericiţi. Aveam casa noastră, chiar dacă, atunci când ploua, aşterneam un covor de ligheane şi oale prin casă pentru că picura apa din tavan. Nici nu mai îmi amintesc de câte ori s-a suit Radu pe bloc cu bitumul încins pe aragaz ca să astupe găurile. Cred că e specialist şi acum", îl tachinează Mihaela pe senator.

Deşi nu ştiau atunci, apartamentul avea să le poarte, într-un fel, ghinion soţilor Berceanu pentru că, în anii 1988 şi 1989, profesorul a fost luat la ochi de Securitate din cauza unui proiect de motodeltaplan pe care îl realizase.

Din apartamentul vecinilor, familia a fost vârtos ascultată de oamenii cu ochi albaştri, prigoana culminând cu arestarea celor doi pentru şase zile. "Nici eu, nici Mihaela nu am fost bătuţi, însă şase zile ne-au tot pisat la creieri să recunoaştem că vrem să fugim din ţară. Pe mine mă minţeau că Mihaela a recunoscut acest lucru, iar ei îi spuneau invers.

Când au văzut că nu scot nimic de la noi, ne-au dat drumul, dar am rămas sub observaţie. A fost îngrozitor pentru noi. În acel moment ne-am gândit că suntem o familie proscrisă şi, dacă nu venea Revoluţia, cu siguranţă aşa era", povesteşte senatorul Berceanu.

Din nou pe drumuri

După decembrie 1989, viaţa soţilor a luat o nouă turnură, caracterizată însă prin aceleaşi despărţiri
lungi şi dese. "Acum este mai bine, că ne-am mutat aici, în Bucureşti, dar o bună bucată de vreme am stat tot pe drumuri între Capitală şi Craiova.

Familia era acolo, iar eu, la Bucureşti, parlamentar. Programul la parlament se termină joi, dar, de regulă, eu rămâneam şi vinerea, că atunci erau şedinţe la partid şi, ştiţi cum e, cine lipseşte are numai de pierdut. Ajungeam acasă la Craiova sâmbăta, iar duminica după-amiază trebuia să o iau din nou din loc", continuă Radu Berceanu să depene amintirile.

Tocmai implicarea în politică a capului familiei a văduvit-o pe aceasta de un concediu adevărat, lucru recunoscut chiar de Radu Berceanu: "Din 1990 până acum nu am fost plecaţi mai mult de câteva zile. De fiecare dată s-a ivit câte ceva şi nu am putut sta mai mult.

De exemplu, astă iarnă am fost câteva zile la schi şi în vara asta tot aşa la mare, dar să plecăm împreună cu copiii vreo două săptămâni chiar nu s-a mai întâmplat de mult". Atunci când programul le permite, adică foarte rar, membrii familiei Berceanu evadează din Capitală, preferând liniştea Râmnicului sau Craiova.

"Când se va termina cu politica, nu peste aşa mulţi ani cum ai putea crede, ne vom întoarce în Craiova. Acolo este casa noastră, nu aici, în Bucureşti", avertizează Radu Berceanu, aprobat de soţia sa.

Berceanu şi-a răpit copilul din maternitate

Pentru familia Berceanu, naşterea lui Andrei a reprezentat o grea încercare. Mezinul s-a născut prematur, la şapte luni, având o greutate de doar 1,660 de kilograme.

Puţini au fost cei care au crezut că va supravieţui. Două săptămâni a stat la incubator, dar asta nu l-a ajutat prea mult. "În ziua în care l-au scos din aparat, am decis să-l răpesc din spital. Urma să îl mute într-un salon normal, extrem de friguros, ceea ce însemna condamnarea sa la moarte.

Când m-a sunat Mihaela să mă anunţe că a fost luat din incubator, am plecat la spital, m-am certat şi m-am îmbrâncit cu asistentele şi cu doctorii de acolo şi am plecat cu copilul în braţe. Ăia au crezut că sunt nebun...", povesteşte Berceanu. În apartamentul din Brazdă, la gura... reşoului, Andrei a recuperat uimitor, devenind un bărbat ce seamănă din ce în ce mai mult cu tatăl.

Modelismul, o mare pasiune

Există un cult în familia Berceanu pentru modelism. Dacă despre Radu Berceanu se ştie că este un maestru emerit al acestui sport, Mihaela şi-a ţinut pasiunea ascunsă de ochii şi urechile omului de rând. "Înainte de 1989 mergeam cu Radu peste tot la competiţii.

Aşa am desluşit tainele acestui sport şi apoi lucrurile învăţate m-au ajutat în viaţă. Eu nu prea mă mai ocup, dar Radu, când are timp, şi acum face aeromodele", destăinuie Mihaela Berceanu. Senatorul este unul dintre puţinii politicieni români care au brevet de zbor. L-a obţinut acum un an, dar nu a apucat să zboare prea mult. Nu peste mult timp însă, el va avea ocazia să piloteze propriul său avion-prototip, conceput şi construit de firma sa.

Doi băieţi pentru tata

Familia Berceanu se poate mândri cu doi băieţi, ambii implicaţi puternic în firma tatălui, SC AVI SRL. Victor are 26 de ani şi, pe lângă rolul important în afacerea familiei, a decis să ia viaţa în piept şi să pornească o afacere proprie. Cel mic, Andrei, este student la Facultatea de Ştiinţe Economice a Universităţii Româno-Americane, dar în vacanţe şi în timpul liber lucrează pe brânci la AVI.

În ceea ce-i priveşte, Radu Berceanu are un mare regret: "Luat cu politica, am lipsit exact în perioada în care ei aveau o mai mare nevoie de tată. În viaţă eşti obligat să mai faci şi sacrificii. Cu toate acestea, datorită Mihaelei în primul rând, au ieşit nişte copii frumoşi şi foarte bine crescuţi."