Dulce ca mierea e noroiul politicii

De ani buni, sindicatele din TVR şi Radiodifuziune sunt veritabile frâne în restructurarea celor două societăţi.

Sindicaliştii din TVR şi Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), afiliaţi la Uniunea Sindicală MediaSind, se pregătesc de grevă. Guvernul le-a refuzat cererea de majorare a salariilor cu 25%.

În toiul acestor pregătiri (strângerea de semnături), să amintim că, de ani buni, sindicatele din TVR şi SRR sunt veritabile frâne în restructurarea celor două societăţi.

La adăpostul unor contracte colective de muncă favorabile, sindicaliştii au bătut cu pumnul în masă ori de câte ori şefii televiziunii şi radioului public au încercat să cureţe schemele de personal supraîncărcate. (TVR avea 3.100 de angajaţi la sfârşitul anului 2007, iar SRR, 2.500, conform documentelor oficiale.) S-a ajuns la o dulce complicitate: noi ne facem că muncim, voi vă faceţi că ne plătiţi. Să fie pace!

Se ştie, principalul criteriu de angajare în aceste societăţi sunt „pilele şi cunoştiinţele”. (Concursurile pe posturi sunt nişte caricaturi.) Trăiesc (şi muncesc?) numeroase familii în cele două companii. Contează gradul de rudenie, nu competenţa. Redacţiile din TVR şi SRR s-au transformat în grupuri închise, cu interese de tip tribal.

Printre revendicările sindicaliştilor se numără (undeva în coada listei) şi „depolitizarea conducerilor” televiziunii şi radioului public, adică înlocuirea membrilor Consiliilor de Administraţie, „plantaţi” de partidele politice cu profesionişti din domeniu.

Această solicitare ne aruncă în „borcanul” cu melancolie... La începutul anului 2005, Alianţa D.A. ducea lupte grele pentru debarcarea celor doi preşedinţi devotaţi lui Adrian Năstase: Valentin Nicolau (TVR) şi Dragoş Şeuleanu (SRR). Până la urmă, noua putere a reuşit, dar i-a înlocuit cu oameni pe care i-a ales în urma unor târguieli politice. Asta, în ciuda promisiunilor că se va adopta o nouă lege de funcţionare a TVR şi SRR, care va elibera societăţile de sub „noroiul” politicienilor. Consiliile de Administraţie sunt astăzi populate de figuri care nu au nicio legătură cu audiovizualul. Sunt oameni recompensaţi de partide cu sinecuri.

Faptul că de 19 ani televiziunea şi radioul public sunt la cheremul politicienilor, ar trebui să fie prioritatea angajaţilor din cele două instituţii. Cum ar arăta cei cinci mii de angajaţi legaţi cu lanţuri de gardul Parlamentului, protestând pentru schimbarea legii? Greu de închipuit, dar în mod sigur că până şi OTV-ul ar face „breaking news”. Salariaţii din TVR şi SRR s-au obişnuit să fie „călăriţi” de politiceni, aşa încât ameninţarea cu grevă pare să fie o scenă de comedie.