Drumul cu sens unic

scrutinele electorale. Gestul liberalilor a fost imediat interpretat ca unul de vendetă politică, pentru că cel puţin Mona Muscă se remarcase prin atitudinea critică la adresa lui Tăriceanu.

scrutinele electorale. Gestul liberalilor a fost imediat interpretat ca unul de vendetă politică, pentru că cel puţin Mona Muscă se remarcase prin atitudinea critică la adresa lui Tăriceanu. Privită din alt unghi, mişcarea este mai degrabă una abilă, de perspectivă. PNL a fost cel mai şifonat din această dosariadă, datorită impactului Muscă. În plus, liberalii au avut de gestionat acest scandal pe un fond mai vechi, la fel de şocant, respectiv cazul Mircea Ionescu-Quintus, Alexandru Paleologu şi Amedeo Lăzărescu. Deja se crease imaginea unei formaţiuni duplicitare care, pe de-o parte, susţine reforma, inclusiv în zona moralităţii, iar pe de altă parte acceptă în rândurile sale persoane cu comportamente discutabile. Se poate spune că, din această perspectivă, PNL era foarte aproape de PSD. Fostul partid de guvernământ a avut o problemă similară de imagine, însă a gestionat-o prost. PSD spunea că luptă împotriva corupţiei, însă nu a fost capabil să-i îndepărteze din rândurile sale pe cei care au stricat imaginea partidului prin implicarea în diverse afaceri dubioase. Liberalii au sesizat impactul pe care l-ar avea asupra opiniei publice un comportament asemănător şi au decis să nu intre în aceeaşi capcană. În plus, ei mai sunt implicaţi şi în câteva scandaluri cu acuzaţii de corupţie, ceea ce ar fi făcut ca PNL să aibă deschise prea multe fronturi pentru capacitatea sa.Oarecum surprinzătoare este reacţia PD în această poveste. Democraţii, prin vocea preşedintelui lor, Emil Boc, au anunţat cu fermitate că, dacă vor avea membri dovediţi că au colaborat cu Securitatea, îi vor îndepărta imediat. Cu toate astea, când liberalii au făcut un gest în aceeaşi notă, democraţii au sărit în apărarea Monei Muscă, considerând-o victimă a luptelor interne. Ca să nu mai vorbim de faptul că democraţii au deja printre ei colegi care au recunoscut o colaborare cu Securitatea, fără să păţească nimic. Toate aceste inconsecvenţe comportamentale arată că, de fapt, dosariada de la CNSAS este, în primul rând, un instrument în lupta politică, partidele contabilizând mai mult securiştii din tabăra adversă decât pe cei proprii. Susţinut de Băsescu, PD încearcă din răsputeri să speculeze toate mişcările liberale, în aşa fel încât aceştia să mai piardă câteva puncte în sondajele care oglindesc, periodic, raportul de forţe dintre cele două partide, în interiorul Alianţei, în speranţa că doar, doar anticipatele vor aşeza în fruntea unui alt cabinet un prim-ministru democrat. Pentru liberali, drumul pe care au pornit este cu sens unic. Ei vor trebui să aibă aceeaşi atitudine faţă de oricare din membrii de partid care vor fi fost dovediţi că au colaborat cu Securitatea într-un fel sau altul. Altfel nu vor face altceva decât să confirme teoria colegilor de Alianţă, cum că dosarele sunt folosite în lupta din interiorul partidului. Deja sunt politicieni care îşi freacă mâinile şi spun cu bucurie că peneliştii vor avea soarta ţărăniştilor.