Dropia cu două capete

Băsescu parcă avea sub nas un şobolan mort, Tăriceanu stătea pe un muşuroi de furnici.

Dacă multe ţări păstrează simbolul vulturului bicefal, moştenire de la bizantini, am putea şi noi să ne gândim să punem pe stemă o pasăre cu două capete, ţinând cont de situaţia politică actuală. Creşterea economică record ar putea fi întruchipată cel mai bine de o dropie. E adevărat, specia a cam dispărut de pe meleagurile noastre, dar mai sunt zărite sporadic exemplare venite din pusta maghiară, ceea ce constituie  un mesaj în plus privind integrarea europeană. Creşterea noastră economică e atât de substanţială încât am fi putut folosi ca simbol struţul, numai că aici intervine conotaţia negativă legată de coeficientul de inteligenţă al acestei lighioane. Curcanul e pe masa americanilor de Ziua Recunoştinţei, guguştiucul e prea mic, gâscanul prea înfumurat, aşa că dropia rămâne imaginea cea mai bună.

Bicefalismul este o caracteristică a conducerii României mult prea evidentă pentru a nu intra în heraldica statului. “Fie schimbarea climei cât de rea, eu nu renunţ la aeronava mea”, ­şi-au spus preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu când au plecat Bruxelles. Ce dacă pinguinii fac plajă în Antarctica, iar urşii polari mai găsesc gheaţă doar în frigiderele fermierilor care pun roşii în Groenlanda? Cei doi nu merg cu acelaşi avion nici să-i pici cu ceară! Şi pe bună dreptate. Ce să-şi spună trei ore dus şi trei ore întors, când nici cinci minute nu se suportă unul lângă altul?

Spectacolul de la conferinţa de presă susţinută ieri la Bruxelles a fost total. Forţaţi să se aşeze la aceeaşi masă, mai aveau puţin şi fugeau din cadru, unul în stânga, altul în dreapta. Băsescu parcă avea sub nas un şobolan mort, Tăriceanu stătea pe un muşuroi de furnici. Probabil că fiecăruia dintre ei i s-a înţepenit gâtul în urma eforturilor făcute pentru a-şi arăta unul altuia ceafa. Dacă sărmanii de ei au suferit atâta la conferinţa de presă, de ce nu le pune un paravan să-i separe? Ar spune fiecare ce ar avea de spus, s-ar mai ataca aşa de control, dar ar scăpa de calvarul de a se vedea măcar cu coada ochiului.

Singura veste bună pentru preşedinte şi premier este că se apropie alegerile parlamentare. Dacă totul merge bine, peste câteva zile se intră în campanie. Oare la câte şedinţe CSAT şi la câte summit-uri europene vor mai fi nevoiţi să se întâlnească până la alegeri?