Drama personală, pusă în slujba semenilor

De patru ani, un tânăr seropozitiv din Iaşi luptă în cadrul unui ONG anti-SIDA pentru sănătatea celor din jur Un tânăr de 23 de ani din Iaşi refuză să privească infectarea cu HIV

De patru ani, un tânăr seropozitiv din Iaşi luptă în cadrul unui ONG anti-SIDA pentru sănătatea celor din jur

Un tânăr de 23 de ani din Iaşi refuză să privească infectarea cu HIV ca pe o condamnare şi preferă să trăiască normal, să îi ajute pe cei aflaţi în situaţia sa şi să se gândească la un loc de muncă şi la o familie. Petrişor a aflat că este seropozitiv în urmă cu patru ani, chiar în ziua când îşi serba împlinirea vârstei de 19 ani. Din acel moment, după o perioadă extrem de dificilă, a început, cu sprijinul Fundaţiei "ADV", să lupte pentru o viaţă normală şi pentru eliminarea prejudecăţilor din mintea cunoscuţilor. A continuat să studieze, a început să facă tratament, iar acum este student la două facultăţi.

Petrişor recunoaşte că primele momente după aflarea diagnosticului au fost un adevărat coşmar şi că, în astfel de cazuri, cea mai obişnuită reacţie este furia, amestecată cu un sentiment de neputinţă. "Am avut mai întâi un moment de furie, în primul rând faţă de mine însumi, apoi şi faţă de sistemul medical, care de multe ori lasă de dorit. Faţă de mine, pentru că nu am acceptat de la început situaţia şi nici informaţiile referitoare la această problemă. Îmi amintesc că am plecat din cabinetul medicului şi am stat închis în camera mea două zile. Însă după un timp mi-am dat seama că nu pot continua aşa şi că trebuie să aflu mai multe, ca să găsesc o soluţie. Am găsit sprijinul de care aveam nevoie la Fundaţia <> şi am primit informaţiile care mi-au permis să gestionez mai bine această situaţie. Am devenit beneficiar al unui proiect al fundaţiei şi am ajuns să lucrez împreună cu cei de acolo şi să ajutăm alţi tineri infectaţi HIV", spune el.

Prietenii adevăraţi au rămas lângă el

Povestea sa nu este lipsită de momente dificile, de încălcări ale dreptului la confidenţialitate, de oameni care l-au privit ca pe un proscris, care au încercat să-l izoleze. Într-un cuvânt, de suferinţă. Sprijinit de familie şi de prietenii pe care şi i-a făcut la fundaţie, a reuşit să înţeleagă însă ce se întâmplă cu el şi ce poate să facă în viaţă. A început un tratament medicamentos intensiv, pe care organismul l-a acceptat cu greu la început, dar cu care s-a obişnuit după câteva luni. O provocare deosebită a fost păstrarea relaţiilor cu prietenii şi colegii, însă Petrişor a reuşit şi acest lucru, explicându-le celor apropiaţi tot ce trebuiau să ştie despre situaţia sa. "Unii dintre prietenii şi colegii dinainte de diagnostic şi-au schimbat atitudinea faţă de mine, însă alţii au rămas la fel şi mă bucur pentru acest lucru. Văzând stilul de viaţă al unora dintre cei pe care îi cunosc, mă gândesc că ar fi bine să-şi facă un test HIV. E adevărat că unii au învăţat ceva din exemplul meu. Eu am încercat să le ofer informaţii, să fac ca puterea exemplului să aibă un efect benefic. Nu am reuşit în totalitate, însă am remarcat unele schimbări de comportament, în sens bun. Oricum, sunt prieten cu ei ca să le fiu alături şi atunci când fac greşeli. Unii tineri sunt interesaţi de alte lucruri. Din păcate, pentru mulţi este mai important să stea la o terasă şi să consume alcool, să-şi petreacă timpul pe internet sau să meargă în discoteci. Îşi ocupă timpul în alt mod decât unul care le-ar putea fi util", crede Petrişor.

Se zbate pentru viitorul său

Viitorul este un capitol important al poveştii sale, deoarece îşi doreşte să se căsătorească şi să găsească un loc de muncă. Nu exclude dificultăţile legate de diagnosticul său.

"Din cunoştinţele mele, persoanele seropozitive care au un loc de muncă fie nu au spus angajatorului că sunt infectate, fie provin din familii cu un anumit statut social, statut care le permite să-şi găsească mai uşor un serviciu. Având în vedere practicile angajatorilor, de a testa inclusiv HIV viitorii angajaţi, nu este exclus să fie dificultăţi. Eu nu regret că am făcut public statutul meu, deoarece acest lucru i-a ajutat pe unii beneficiari să fie reintegraţi în şcoală, e un exemplu care este util. În general, persoanele infectate HIV au probleme din cauza lipsei de informaţii şi a mentalităţii unora. Nu este vorba atât de discriminare, cât mai ales de stigmatizare. Etapele sunt următoarele: stigmatizarea, marginalizarea şi apoi discriminarea. Însă toate acestea pleacă de la un singur lucru: încălcarea confidenţialităţii. Oamenii trebuie să respecte legea: şi funcţionarii, şi ziariştii, şi publicul. Confidenţialitatea este un drept al nostru, prevăzut de lege, şi nu trebuie încălcată". La 23 de ani şi cu un diagnostic pe care alţii îl consideră o condamnare, Petrişor este optimist, îşi doreşte un loc de muncă, o soţie şi copii.

El reuşeşte ca, împreună cu Fundaţia "Alături de Voi", să dea curaj şi altor tineri seropozitivi şi să îi înveţe cum să treacă peste dificultăţile de integrare. Şi oferă şi altora din optimismul şi dorinţa de viaţă pentru care a găsit resurse în sufletul său.

Acum, cu condiţia respectării confidenţialităţii, el acordă interviuri, cu speranţa că şi alţi tineri aflaţi în situaţia lui vor reuşi să convingă lumea că sunt oameni ca oricare alţii, cu dorinţe, bucurii şi mai ales cu capacitatea de a se integra într-o societate care nu este, încă, dispusă "să dea mâna" cu ei…

La 23 de ani şi cu un diagnostic pe care alţii îl consideră o condamnare, Petrişor este optimist, îşi doreşte un loc de muncă, o soţie şi copii. El reuşeşte ca, împreună cu Fundaţia "Alături de Voi", să dea curaj şi altor tineri seropozitivi şi să îi înveţe cum să treacă peste dificultăţile de integrare.