Drama lui Bebe ne arată bolile

Povestea e tristă şi bine cunoscută. Drama Alinei Lungu a început într-o frumoasă zi de vară. Pe 3 august, în zorii zilei, a simţit că pruncul pe care l-a purtat în pântec vreme de

Povestea e tristă şi bine cunoscută. Drama Alinei Lungu a început într-o frumoasă zi de vară. Pe 3 august, în zorii zilei, a simţit că pruncul pe care l-a purtat în pântec vreme de nouă luni dă semne că vrea să vină pe lume. Bucurie mare! Emoţie! Iar apoi teamă!

A intrat în panică atunci când a băgat de seamă că parcă ar naşte singură-n pustiu, nu în buricul târgului, la Spitalul Universitar. Exact când avea mai mare nevoie de medici şi asistente, s-a trezit părăsită de toată lumea. Asistentele puneau lumea la cale la o cafea prin cine ştie ce cotloane ale stabilimentului, doctoriţa de serviciu, ia-o de unde nu-i, pe medicul de gardă nu avea cine să îl anunţe.

Toţi parcă intraseră-n pământ! Imaginaţi-vă în ce stare a intrat femeia! Micuţul Sebastian, alintat Bebe încă de când creştea în pântec, s-a chinuit împreună cu mama speriată să iasă la lumină. A început să i se vadă capul. Mama striga de durere şi de frică după ajutor. S-a chinuit aşa timp de aproape o oră.

"Cordonul ombilical s-a răsucit în jurul lui Bebe în timpul travaliului. N-a fost nimeni lângă mine, nici doctoriţa Moarcăş, care trebuia să asiste naşterea, nici vreo asistentă", mi-a povestit cu durere, în redacţia "Adevărului", mama lui Sebastian. Acum, copilul ei este mai mult legumă: "Bebe al nostru nu se poate hrăni singur, nu vede, nu aude!". Ce trist! Să-ţi vezi pruncul ţinut în viaţă cu ajutorul aparatelor!

N-am fi aflat de drama familiei Lungu dacă părinţii lui Bebe n-ar fi hotărât să-şi strige durerea în pustiu. Au făcut cazul public şi aşa am putut afla cu toţii, din nou, despre haosul medical. A devenit deja o boală grea, cu specific pur românesc. Ne trezim brusc la realitate, descoperim în ce hal se află spitalul de lângă noi, abia după ce mai trecem în cont o tragedie. Atunci, toată lumea intră în priză.

Noi, ziariştii, scriem, strigăm, ajutăm, alinăm. Colegiul Medicilor se face scut în jurul personalului sanitar aflat în culpă. Boşii sistemului medical scot din joben tot felul de cârpeli, salutare pentru victimele momentului, dar fără nicio speranţă pentru viitorii pacienţi aflaţi la necaz.

Miercuri, de pildă, Ministerul Sănătăţii a anunţat pompos că va oferi familiei Lungu 50.000 de euro pentru tratarea într-o clinică din Germania a copilului născut în chinuri la Spitalul Universitar. Să-i dea Dumnezeu noroc lui Bebe să revină la o viaţă normală.

Cazul său ne-a îndurerat, dar naşte, deopotrivă, o întrebare cutremurătoare: cine vor fi următorii pacienţi care vor fi nevoiţi să-şi strige public necazul pentru a trezi la viaţă, preţ de o clipă, desigur, sistemul sanitar?