Dorotheea Petre va juca teatru la New York

Pentru ea s-a inventat un premiu la Cannes (Un Certain Regard pentru cea mai bună actriţă). Adolescenta cu ochii mari, părul scurt, cârlionţat, îmbrăcată în uniformă şcolară, cu zâmbet

Pentru ea s-a inventat un premiu la Cannes (Un Certain Regard pentru cea mai bună actriţă). Adolescenta cu ochii mari, părul scurt, cârlionţat, îmbrăcată în uniformă şcolară, cu zâmbet copilăresc, a fascinat juriul şi publicul festivalurilor internaţionale.
Dorotheea Petre (o ştiţi din două filme ambele de succes şi multipremiate- "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii" de Cătălin Mitulescu şi "Ryna" de Ruxandra Zenide) nici nu vrea să audă de termenul de "vedetă", darămite să fie inclusă în rândul lor. Este simplu actriţă. Are aproape 26 de ani, iar cele două roluri au făcut-o celebră. Când a văzut-o în "Ryna", un regizor străin (Dorotheea nu are încă voie să îi dezvăluie numele) s-a îndrăgostit pe loc de cum joacă actriţa româncă şi i-a făcut o ofertă greu de refuzat: un rol într-un spectacol de teatru la New York.
M-am întâlnit cu Dorotheea Petre în parcul din faţa Ateneului Român, miercuri, la ora 13.45. Mi-a spus de la început că nu are prea mult timp la dispoziţie, iar eu abia aşteptam să aflu cât mai multe. Nu am ales o bancă sau o cafenea, ci am realizat interviul pe stradă. De la ieşirea din parc şi până la intrarea în magazinul Unirea din Bucureşti, cu reportofonul în braţe, ţinându-ne de cot, şi cu ochi aţintiţi asupra noastră, am trecut prin parcări, printre oameni şi chiar pe culoarea roşie a semaforului.
La ieşirea din parcul Ateneului: "E un sentiment minunat să vezi că ţi se recunoaşte munca şi că eşti apreciat (n.r. povesteşte despre experienţa de la Cannes). Pentru mine, facultatea nu a fost ce trebuia să fie. În facultate, nu m-am simţit niciodată apreciată sau încurajată. Nu eram neapărat unul dintre elevii slabi, pur şi simplu eram notată cu cinci. Am descoperit, prin alţii, că e o tradiţie în facultate. Dar nu acesta este scopul întâlnirii noastre", s-a grăbit să încheie ideea Dorotheea. Cu toate că profesorii nici măcar nu au bănuit talentul Dorotheei, premiile câştigate până acum spun totul (Un Certain Regard la Cannes, pe care deja l-am amintit, premiul juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Mannheim-Heidelberg, premiul pentru cea mai bună actriţă în devenire la Festivalul Internaţional de Film Transilvania, premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul Marea Neagră, Constanţa).
În faţa hotelului Lido: Dorotheea ne-a dezvăluit că îşi pregăteşte rolurile tehnic. Gândeşte scenele, ia decizii şi încearcă să descoasă personajul. "Pentru mine, actoria este ca o meserie". A ştiut dintotdeauna că vrea să devină actriţă. Nu s-a întâmplat peste noapte. Pe deasupra, câştigă şi bani din asta.
Pe Magheru: De-abia acum şi-a revenit după Cannes şi alte festivaluri naţionale şi internaţionale. Se află în faza de sortare a ofertelor, nu puţine. Cea mai sigură este propunerea unui regizor din afară, care i-a oferit un rol într-un spectacol de teatru la New York. "Cu filmul
Ryna
mi s-au deschis foarte multe porţi".
La Fântâna de la Universitate: "Dacă rolul mi-ar plăcea, m-aş duce la casting pentru o telenovelă. Nu mi se pare degradant. Este o prejudecată. E degradant, într-adevăr, pentru un actor să nu reuşească să evolueze, să joace într-o telenovelă şi să joace prost, apoi să dea vina pe gen că este telenovelă sau pe regizor că este prost", susţine Dorotheea.
În drum spre magazinul Unirea: "A fi actor nu e sinonim cu a juca teatru în viaţa de zi cu zi, a fi actor nu este sinonim cu a avea o personalitate debordantă care-i subminează pe toţi. Eşti actor pur şi simplu, poţi să fii introvertit sau extrovertit", ne-a mărturisit actriţa. Îi plac lucrurile simple şi cel mai mare vis al ei este să devină cea mai bună în ceea ce face.