Domnul să te aibă în pază, frate hoţ!

Contemplam, într-o calmă dimineaţă, zbenguiala inconştientă a unor stropi de ploaie, care scăpau din nori ca fulgii din pernă. Mă aflam la adăpost, într-un bar destul de dichisit, şi

Contemplam, într-o calmă dimineaţă, zbenguiala inconştientă a unor stropi de ploaie, care scăpau din nori ca fulgii din pernă. Mă aflam la adăpost, într-un bar destul de dichisit, şi de nimic nu-mi păsa, când de masa mea s-a apropiat o veche cunoştinţă. Avea obraz prelung şi-n ochi o sclipire tainică, ce nu putea fi atribuită decât unei spiritualizări galopante. Părul i se descătuşa pe umeri, într-o cascadă cârlionţată, iar deştele, ca nişte arcuşuri vibrânde, completau o apariţie notabilă, de artist.

Dar nu! În faţa mea nu se afla un pictor sau un poet, cu-atâta mai puţin un violoncelist. Ci, un cogeamite hoţ de buzunare. Alarmat de lumina spirituală ce-l incendia ca pe-un balot de paie, am testat nevoia fraternă de-a mă îngrijora:

- Ce-i cu tine, ai avut pneumonie? Eşti palid ca o indexare salarială, măi băiete! Hai la un doftor, să te cauţi!

Auzindu-mi grija, hoţul a ţinut să mă liniştească. Nu, nu-i bolnav, este chiar mai superochei ca oricând. Pare puţin slăbit, dar pe dinăuntru este căptuşit cu oţel belgian, pe cuvânt. Pare puţin slăbit, fiindcă posteşte, ţine Postul Paştelui, ca un bun creştin ce este. S-a retras pentru un timp în post şi rugăciune, ca să se reculeagă.

- În acest caz, Domnul să te aibă în pază, fiule! - l-am binecuvântat eu pios, aghesmuindu-l cu stropi limpezi de votcă.

Priviţi, îmi venea să le strig muşteriilor din bar şi din lumea întreagă, priviţi un infractor cu frică de Dumnezeu, un infractor care posteşte întru Christos!

L-am strâns la piept cu emoţie, urându-i să-l ajute toţi sfinţii să aibă spor în activitate. Frate şuţ, deie Domnul să pui mâna ta prelungă pe portofelul lui Ţiriac, pe-al lui Tăriceanu ori măcar
pe-al lui Petrică Imre!

Şi nu uita ca, după fiece hoţie reuşită, să aprinzi câte o lumânare de mulţumire!