Doamna cu desenele animate

Când spui "desene animate înainte de revoluţie", spui Viorica Bucur. Că doar ea îţi aducea "raţia" săptămânală de desene, gura de aer, de veselie şi culoare pe care o aşteptai cu

Când spui "desene animate înainte de revoluţie", spui Viorica Bucur. Că doar ea îţi aducea "raţia" săptămânală de desene, gura de aer, de veselie şi culoare pe care o aşteptai cu răsuflarea întretăiată

O voce memorabilă. Care atrage după sine un car de amintiri şi nostalgii. "Şi la piaţă dacă mă duc, cum scot un cuvânt, lumea începe: <> ". Nu se poate să-i fi uitat timbrul, nuanţele, culoarea. S-a întipărit, fără drept de apel, în memoria copilului de altădată. Unii-i ziceau "mama lui Donald", alţii-i ziceau Woody, după numele ciocănitoarei. Pentru cei mai mulţi era însă "doamna cu desenele". Viorica Bucur.

Realizatoare a "Galei desenului animat" la Televiziunea Română, din 1974 până în 1989, Viorica Bucur mărturiseşte c-a avut parte şi de reacţii neaşteptate din partea adulţilor de azi, copiii de-atunci: "<> s-a tot micşorat pe parcursul anilor: de la o oră, cât avea la început, ajunsese să dureze numai 15 sau chiar 10 minute. M-apucasem să tai toate genericele, chestie absolut oribilă, tocmai ca să am timp să dau mai multe filmuleţe. Dar ce, că m-am întâlnit o dată cu o doamnă, care mi-a zis: <> Ei, prezentarea mea nu era chiar aşa de lungă, dura un minut sau două, dar lumea atâta aştepta să vadă desenele, încât nu mai avea răbdare să m-asculte pe mine...".

"Tată, ce ne facem cu asta?"

Nu-i tace gura un moment. Şi recunoaşte că de mică era vorbăreaţă. "Când m-au adus de la maternitate, făceam un scandal îngrozitor. Taică-miu, săracu', îşi începuse studiile înainte de război, a venit războiul şi n-a apucat să mai termine facultatea. Şi în 1946, când m-am născut eu, învăţa să-şi dea licenţa. Frate-miu, pe de altă parte, era în clasa I şi trecuse la scrisul cu cerneală, se chinuia să facă tot felul de porcuşori... Taică-miu studia într-un colţ, frate-miu se căznea cu porcuşorii lui şi cică ar fi zis: <> Ei, nu s-a întâmplat aşa şi după aceea l-am tot terorizat. Când eram mici, ni se spunea <> . Bineînţeles, eu eram cea agresivă. Oricum, eu dac-aş fi avut aşa o soră, cred c-o strângeam de mult de gât". Zâmbeşte a aducere aminte. Şi râde de-a dreptul când îţi spune c-a vrut să se facă astronom, dar când a văzut că "astronomia e culmea matematicii", s-a lăsat păgubaşă.

Pofta de vorbă şi-a păstrat-o permanent pe parcursul anilor, taxată fiind adesea de colegii din televiziune cu apelativul Woody: "Îmi ziceau Woody pentru că eram pisăloagă. Mai ales Ana Potra, care era redactor la emisiunea lui Tudor Vornicu de sâmbăta. Eu tot timpul o băteam la cap că <> , şi ea: <> "

"Alo? Aţi greşit numărul"

În şcoala generală şi în liceu, chiulea cu colegii să se ducă la filme: "Eram în clasa a VI-a şi tocmai rula <> . Un film absolut superb, cu Iurie Darie, cu Rodica Tapalagă, l-am văzut de nu ştiu câte ori. Când am intrat la liceu, am mers la <> . Şi acolo era aproape Cinematograful Mihai Eminescu. Şi toată ziua ne duceam, mai ales că era un film celebru, <> , cu Sarita Montiel, am început să fac şi colecţie cu poze de actori..." Cu toate că părinţii îşi doreau ca fata lor să facă Medicina, Viorica a dat examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică - IATC. "Eu terminasem cu bacalaureatul şi ţin minte că taică-miu îmi tot zicea: <> . Şi am dat admitere la Teatrologie şi Filmologie şi am intrat. Asta a fost o secţie aşa, <> , am făcut şi teatru, şi film, am ieşit şi critic de teatru, şi critic de film. Ceea ce n-a fost rău, pentru că mai multe teorii de teatru ne-au ajutat să înţelegem mai bine filmul".

Genericele, pasiunea ei

Repartizată la Televiziunea Română în 1969, s-a ocupat, mai întâi, de emisiunea "A şaptea artă", denumită apoi "Carnet cinematografic": "Era o emisiune de jumătate de oră, în direct, avea vreo şapte rubrici, invitaţii nici măcar n-aveau timp să iasă şi să intre în studio. Toate secvenţele erau pe peliculă, căram de la <> rolele, aşa era atunci. Că un şofer, săracu', văzându-mă cărând rolele cu filme, m-a întrebat de ce nu fac eu o facultate, ca să nu-şi mai bată ăia joc de mine. Era ca-n bancul ăla cu armata. Zice plutonierul la un moment dat: <> Se ridică doi. <> În fine, mi-aduc şi azi aminte genericul că, la mine, totul pornea de la generice, am avut întotdeauna pasiunea asta. Începutul şi sfârşitul! Ce-i la mijloc nu contează". Râde cu poftă. "Nu, dar omul trebuie să rămână cu ceva! De altfel, mai târziu m-am ocupat şi de <> , eu am făcut şi genericul emisiunii, cu melodia aceea din <> a lui Chaplin".

Mama lui Donald

Din timpul celor 15 ani de "Gală", i se trage şi apelativul: "Copiii începuseră să strige după mine <> , pentru că eu dădeam desene animate. Dar am avut de câteva ori o stare foarte proastă când mă întâlneam cu colege de-ale mele, însoţite de copii. Că ele mă prezentau întotdeauna: <> Şi copiii ăia se repezeau la mine şi tot aşteptau ca eu să scot de undeva, din buzunar, un personaj, se aşteptau la ceva deosebit, se uitau ca la un scamator. Şi vedeau, până la urmă, că sunt fiinţa cea mai banală, că nu ascund nimic în buzunare. Se uitau şi se plictiseau".

Ce face Viorica Bucur astăzi? S-a întors de unde a plecat, la IATC, astăzi UNATC - Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică: "Sunt profesor şi predau <> şi <> . Mai colaborez cu Televiziunea Română la emisiunea <> , pe care o prezintă fosta mea studentă Mădălina Roşca. Şi mai scriu la <> , recomand filme".

Citiţi marţi şi miercuri, în "Adevărul", interviul cu Viorica Bucur despre "Gala desenului animat"

15 ani de "Gala desenului animat"

"Gala filmului de animaţie", cum se numea iniţial, a apărut în grila de programe în 1974, după ce Tudor Vornicu a văzut, în timpul unei vizite la Paris, că o emisiune de animaţie avea mare succes. "Se mai dădeau ceva desene la televizor pe-atunci, mai mult cu <> , în cadrul emisiunii <> . Dar nu se dădea deloc Disney..." , îşi aminteşte Viorica Bucur. Prima ediţie a fost difuzată în cadrul emisiunii de sâmbătă a lui Tudor Vornicu, "Întâlnirea de sâmbătă seara", pentru ca apoi "Gala desenului animat" să capete un loc bine stabilit în grilă, duminică după-amiaza: "Avea cam o oră şi începusem să facem emisiuni tematice: 100% Popeye, meseriile din desenele animate şi tot aşa... După aceea, a intrat din nou în programul lui Vornicu de sâmbăta şi, cum se micşora şi programul, se micşora şi <> , de ajunsese să dureze doar 10-15 minute".