Divorţ românesc

Dezastrul politic ce se desfăşoară cu încetinitorul de la anunţarea remanierii guvernului e unul dureros de previzibil. Oricine ştie că românii nu au respect pentru instituţii ar trebui să

Dezastrul politic ce se desfăşoară cu încetinitorul de la anunţarea remanierii guvernului e unul dureros de previzibil. Oricine ştie că românii nu au respect pentru instituţii ar trebui să se aştepte la aşa ceva. Şi oricine ştie ceva despre divorţurile româneşti ar trebui să se teamă de consecinţele sale.

Lupta politică a primului-ministru cu preşedintele în numele orgoliilor personale dovedeşte încă odată că societatea românească este dominată de relaţii personale. Se greşeşte când se spune însă că în România totul e personal pentru că avem de-a face cu o lume blacanică, "tradiţională". (Lumea tradiţională se bazează pe o solidaritate extraordinară a rudelor, vecinilor şi consătenilor. Nu există însă sat românesc în care vecinii să nu îşi fi spart capul cu sapa din te miri ce. Nu există cătun unde fraţii nu s-au alergat cu parul prin curte la parastasul lui ăl bătrân pentru o grădină lăsată în paragină.)

Relaţiile sociale sunt personale în România, deci, nu pentru că toţi fraţii se iubesc şi orice părinte şi-ar da cămaşa de pe el pentru copiii lui. Relaţiile sunt personale pentru că, în România, nu există instituţii. Nu mă interpretaţi greşit. Da, există clădiri cu plăcuţe la intrare. Acestea nu sunt însă decât coaja materială a unei instituţii. O instituţie e o organizaţie care e mai mult decât suma membrilor ei. E un mecanism complex, controlat de reguli precise, care spune ce trebuie să facă cine şi cine e responsabil pentru ce. Mai mult, ele sunt bazate pe încredere şi respect.

Triburile româneşti care ţin loc de instituţii sunt însă nu de sânge, ci de interese. Ele servesc nu mândria gintei, ci nevoia de supravieţuire. Ele sunt branşate nu pe colectivism, ci pe individualism. Unul agresiv şi dezrădăcinat din solul comunităţilor morale care i-a dat viaţă.

Lumea românească este una modernă, da. Dar nu de tot. Este, cum spuneam în volumul "Boierii Minţii," una para-modernă. Ea se află pe un drum oarecum paralel, care se şi încrucişează, dar, mai mult, se află "pe lângă" modernitate. E, ca să-l parafrazăm pe Deng Xiao Ping, o modernitate cu caracteristici româneşti.

Această modernitate e unică pentru că se sprijină pe relaţii personale create după ce grupuri sociale tradiţionale, în special familiale şi de prietenie, au fost ucise de modernizare (în cazul României cea comunistă). Pe aceste relaţii se sprijină totul: partide, ONG-uri, firme, ministere, universităţi etc. Ele sunt însă relaţii slabe, pe care partenerii sunt gata să le arunce la gunoi imediat ce se oferă ocazia de a face un alt târg, mai profitabil. Sociologul Bogdan Voicu arăta într-un fascinant studiu comparativ că România, deşi pare a fi bazată pe prieteşuguri, duce de fapt lipsă de relaţii de prietenie. Românii au mai puţin prieteni şi îi preţuiesc mai puţin ca occidentalii sau chiar ca grecii. În timp ce numai o treime din români se întâlnesc cu prietenii cel puţin o dată pe săptămână, mai mult de trei sferturi din greci sau britanici fac acelaşi lucru. Tot o treime din români îşi preţuiesc prietenii la fel de mult ca familia. În comparaţie, 65% din britanici şi 55% din greci îşi preţuiesc prietenii şi familia în mod egal.

Prietenia dintre Tăriceanu şi Băsescu şi dintre PD şi PNL a fost, se pare, de aceeaşi natură ca toate prieteniile din România. Bună cât a durat, un blestem după ce s-a terminat.

Din păcate, divorţul nostru e ca prieteniile care ar trebui să le pună capăt. E în stil românesc. Chiar şi după pronunţarea sentinţei, soţii tot dau unul peste celălalt la micul dejun în bucătăria mizeră a apartamenului de la etajul patru. De ce nu îşi bagă minţile în cap, eu, unul, nu înţeleg.

Prietenia dintre Tăriceanu şi Băsescu şi dintre PD şi PNL a fost, se pare, de aceeaşi natură ca toate prieteniile din România. Bună cât a durat, un blestem după ce s-a terminat. Din păcate, divorţul nostru e ca prieteniile care ar trebui să le pună capăt. E în stil românesc.