Divergentele franco-americane asupra Irakului - mai puternice decat oricand

La capatul unei zile pe care cotidianul NEW YORK TIMES nu se sfieste sa o descrie ca "dramatica", cand presedintele Americii, Bush, si presedintele Frantei, Chirac, s-au infruntat intr-un duel

La capatul unei zile pe care cotidianul NEW YORK TIMES nu se sfieste sa o descrie ca "dramatica", cand presedintele Americii, Bush, si presedintele Frantei, Chirac, s-au infruntat intr-un duel oratoric in prima zi a sesiunii Adunarii Generale a ONU, divergentele dintre cele doua tari in legatura cu situatia din Irak, departe de a se estompa, par a fi mai profunde decat oricand. In timp ce presedintele SUA a facut apologia interventiei americane in Irak, dimpotriva, seful statului francez l-a contracarat, imediat, reamintind ca America a declansat razboiul fara autorizatia Natiunilor Unite si ca a provocat astfel o criza in intregul sistem al relatiilor internationale. Controversa a fost alimentata si de cuvantarea secretarului general al ONU, Kofi Annan, care a deplans doctrina americana a loviturilor preventive aplicate in Irak, spre deosebire de Bush, care a luat apararea acestei doctrine, spunand ca "ca natiunile lumii trebuie sa aiba intelepciunea si vointa de a opri amenintarile grave inainte ca ele sa se produca". Toate aceste evolutii, ca si numeroasele intalniri bilaterale si multilaterale la nivel inalt, desfasurate in afara sesiunii Adunarii Generale, pun sub semnul intrebarii - scrie acelasi NEW YORK TIMES - posibilitatea rezolvarii in viitorul apropiat a actualelor disensiuni cu privire la viitorul Irakului. George Bush: "Lumea e mai sigura fara Saddam Hussein" In cuvantarea sa, liderul american a luat apararea razboiului impotriva Irakului, afirmand ca "lumea e mai sigura fara Saddam Hussein". Irakul este acum liber "deoarece o coalitie de natiuni a actionat pentru a apara pacea si credibilitatea Natiunilor Unite", a spus presedintele, care a facut apel la statele membre ONU sa puna deoparte divergentele din trecut si sa "mearga inainte" in stabilizarea si reconstructia Irakului. El a precizat ca ONU "poate contribui in mare masura la autoguvernarea Irakului", grabindu-se insa sa adauge ca "asa cum a fost cazul si dupa alte conflicte, ONU trebuie sa ajute la elaborarea unei Constitutii, la formarea functionarilor publici, si la desfasurarea unor alegeri libere si echitabile", cu alte cuvinte rolul sau urmand a fi destul de limitat. Fara a mentiona expres propunerea franceza ca SUA sa incredinteze cat mai curand posibil suveranitatea tarii noilor autoritati irakiene, el a respins-o categoric, declarand ca procesul normalizarii trebuie sa se desfasoare conform necesitatilor irakiene si nu trebuie accelerat sau intarziat dupa dorintele unor terte parti. In fine, Bush a propus ca ONU sa adopte o rezolutie vizand impiedicarea proliferarii armelor de distrugere in masa, considerandu-se ca o crima asemenea actiuni. Corespondentul BBC apreciaza ca, la sfarsitul cuvantari, s-au putut auzi doar cateva aplauze, indemnurile sale ramanand fara ecou. Jacques Chirac: "Nimeni nu-si poate aroga dreptul de a folosi forta in mod unilateral" Mult mai puternic a fost, in schimb, ecoul discursului presedintelui francez, care a criticat deschis politica americana. "Razboiul (impotriva Irakului - n.r.) declansat fara autorizarea Consiliului de Securitate a zdruncinat intregul sistem multilateral. Natiunile Unite au trecut printr-una din cele mai grave crize din istoria lor", a sustinut el. Potrivit lui Chirac, problemele care confrunta lumea, inclusiv problema irakiana, pot fi rezolvate numai intr-un forum multilateral, cum este ONU. "Nimeni nu-si poate aroga dreptul de a folosi forta in mod unilateral sau in scopuri preventive. Nimeni nu poate actiona de unul singur", a spus seful statului francez, intr-un atac fatis la adresa Americii, dupa care, pentru a indulci pilula, a adaugat: "Dorim foarte mult ca americanii sa reuseasca in Irak si incercam sa ne aducem contributia la modul lor de gandire". In ce masura aceste cuvinte si-au gasit acoperirea, s-a vazut la intalnirea separata dintre cei doi, cand, dupa cum a recunoscut Chirac, ei nu au reusit sa-si solutioneze divergentele.