Disperaţi după anticipate

a propus să se iasă de la guvernare şi să se meargă pe varianta anticipatelor, dar preşedintele de atunci al PD, Petre Roman, a preferat să rămână la putere. Urmare a acelei opţiuni, PD a

a propus să se iasă de la guvernare şi să se meargă pe varianta anticipatelor, dar preşedintele de atunci al PD, Petre Roman, a preferat să rămână la putere. Urmare a acelei opţiuni, PD a început să scadă rapid în sondaje, iar în 2004 a mai rămas în parlament printr-un noroc, care în mare măsură i se datora tot lui Băsescu, primarul de atunci al Bucureştiului.
Mulţi lideri democraţi consideră că acum sunt foarte multe asemănări cu momentul 1998 şi nu vor să mai repete greşeala. PD este, potrivit sondajelor, cel mai popular partid din ţară, iar ascensiunea sa este în bună măsură datorată criticilor permanente pe care Băsescu le aduce guvernului Tăriceanu. În plus, Băsescu le-a băgat în cap foştilor săi colegi de partid că tot ceea ce contează nu este atât procentul din sondaje, ci mai degrabă tendinţa, iar momentul în care aceasta arată o descreştere a popularităţii, procesul nu mai poate fi oprit.
Din toate aceste motive, liderii PD sunt aproape dispuşi să facă un compromis şi să accepte cele două condiţii fundamentale puse de Tăriceanu pentru a fi de acord cu anticipatele: menţinerea actualului număr de parlamentari PNL, precum şi a postului de premier, cel puţin în primii doi ani de după alegeri.
Problema este dacă actualul preşedinte al PNL îi va crede pe democraţi că se vor ţine de cuvânt. Pentru că, dacă în ultimii doi ani relaţiile dintre liberali şi liderii oficiali ai PD au fost relativ civilizate, adevăratul război s-a purtat între premier şi preşedintele României. Din acest motiv, oricâte promisiuni va face Radu Berceanu sau alţi lideri ai PD şi chiar dacă ele vor fi parafate printr-un nou protocol al Alianţei D.A., liberalii şi Tăriceanu nu vor accepta anticipatele până când o înţelegere nu va fi parafată şi cu Traian Băsescu. Într-un fel, temerile celor din PNL sunt îndreptăţite. Ei se tem că, după alegeri, Băsescu va juca rolul preşedintelui independent politic, care nu are nicio legătură cu înţelegerile fostului său partid, nu are de ce să le respecte şi care va uza de prerogativele sale constituţionale de a desemna pe cine vrea.Problema este că, din acest joc politic extrem de dur, România are doar de pierdut, întrucât ţara nu mai este guvernată. Negocierile subterane, dublate de ciocniri publice, blochează toate procesele politice. Dincolo de falsa tensiune privind aderarea la UE, de luni întregi nu s-a mai întâmplat nimic. Vom intra în Uniunea Europeană nepregătiţi să absorbim fondurile de coeziune, pentru că partidele aflate la guvernare se bat să pună mâna pe bani, ceea ce împiedică crearea mecanismelor necesare. Procesul de descentralizare, atât de întârziat, a devenit prilej de împunsături între preşedinte şi premier, iar certurile nu vor ajuta sub nicio formă la deblocarea sa. Agenţia Naţională de Integritate, singura instituţie care ar putea verifica falsurile din declaraţiile de avere ale demnitarilor, este blocată la parlament şi aproape nimeni nu-i dă vreo şansă. În fapt, întreaga luptă cu corupţia a ajuns un joc politic, în care poliţiştii subordonaţi PD îi vânează pe demnitarii liberali, iar procurorii locali, legaţi prin fire nevăzute de liberali, îi arestează pe democraţi. Din toate aceste motive şi multe altele, Băsescu are dreptate când spune că este nevoie ca anticipatele să aducă un suflu nou. Dar ce se va schimba după alegeri, dacă pe baza unei meschine înţelegeri vom avea aceeaşi căsnicie obosită, bazată pe interes, între liberali şi democraţi, cu Băsescu în rolul soacrei cicălitoare?