Directorii executivi nu cunosc starea companiilor pe care le conduc
0Aceştia iau în considerare prea mult indicatorii financiari, care nu surprind decât parţial situaţia organizaţiei Majoritatea membrilor consiliilor directoare şi directorilor executivi
Aceştia iau în considerare prea mult indicatorii financiari, care nu surprind decât parţial situaţia organizaţiei
Majoritatea membrilor consiliilor directoare şi directorilor executivi nu cunosc mare lucru despre starea generală a organizaţiilor pe care le conduc din cauza lipsei de informaţii nefinanciare pertinente. Mai precis, 78% din directorii executivi au declarat că nu pot observa, doar prin intermediul indicatorilor financiari, punctele slabe şi punctele forte ale companiilor pe care le conduc.
Or, acest tip de indicatori predomină în statisticile companiilor. Informaţia provine din cea de-a doua ediţie a unui studiu ce urmăreşte nivelul de informare al directorilor şi consiliilor directoare despre starea generală a afacerilor pe care le conduc, realizat de către Deloitte Touche Tohmatsu în colaborare cu Economist Intelligence Unit.
Participanţii la studiu recunosc faptul că le sunt necesare informaţii cu privire la indicatorii de performanţă nefinanciară, însă monitorizarea performanţei pe baza acestor informaţii pare a fi ineficientă. Doar 29% din aceştia consideră că metodele folosite la identificarea performanţei nefinanciare sunt excelente sau bune, comparativ cu 87% scorul înregistrat de metodele de identificare a performanţei financiare la acelaşi capitol. Pentru ei, cei mai importanţi factori de performanţă nefinanciară sunt: creşterea riscului reputaţiei, creşterea influenţei clienţilor, intensificarea concurenţei la nivel global, creşterea importanţei factorilor nefinanciari, accelerarea inovaţiei, analizarea detaliată a factorilor de performanţă nefinanciară de către media, influenţa crescută a ONG-urilor, firmelor de lobby şi organizaţiilor civice.
Frână în utilizarea datelor nefinanciare
Impedimente în utilizarea criteriilor nefinanciare sunt considerate instrumentele slab dezvoltate, scepticismul organizatoric, responsabilităţile neclare şi constrângerile de ordin temporal. De asemenea, directorii executivi participanţi la studiu sunt preocupaţi de faptul că aceşti parametri pot dezvălui concurenţei prea multe informaţii. O piedică importantă provine şi din faptul că este mai dificil de depistat parametrii relevanţi ai performanţei nefinanciare. Companiile participante la studiu percep satisfacţia clienţilor, inovaţia şi obligaţiile angajaţilor ca fiind factori-cheie pentru performanţă. Găsind o posibilă explicaţie pentru acest lucru, directorul executiv al Deloitte, William Parrett, consideră că "identificarea corectă a chestiunilor de tipul angajamente de muncă, inovaţie, satisfacţia clienţilor este considerată a fi mai degrabă artă decât ştiinţă. În aceeaşi ordine de idei, 83% din participanţi sunt de părere că însăşi piaţa scoate din ce în ce mai des în evidenţă factorii de evaluare a performanţei nefinanciare.
Studiul arată că, pentru a depăşi obstacolele întâmpinate la monitorizarea performanţei nefinanciare, este necesar să se opereze schimbări majore la nivelul managementului. Când fac referire la indicatorii nefinanciari, directorii executivi sunt de părere că, în majoritatea cazurilor, monitorizarea trebuie făcută de către senior manageri, cu excepţia inovaţiei, unde responsabilitatea monitorizării trebuie împărţită. Responsabilităţile privind monitorizarea performanţelor financiare ale companiei trebuie împărţite între managementul şi consiliile directoare.
Parametrii financiari, mai uşor de cuantificat
În prezent, parametrii nefinanciari au un rol mult mai important decât în anii trecuţi. Tot mai multe companii includ informaţiile nefinanciare în rapoartele lor anuale, iar structurile compensatorii continuă să includă obiective nefinanciare. Mai mult de o treime din participanţii la studiu (37%) sunt de părere că performanţa companiei este determinată mai degrabă de activele intangibile decât de activele tangibile. "Pe de altă parte, parametrii financiari sunt mult mai cunoscuţi şi mai uşor de cuantificat de către marea majoritate. În mod evident, această atitudine reticentă trebuie schimbată, deoarece liderii pot îmbunătăţi performanţa şi chiar rezultatele financiare prin intermediul unei combinaţii echilibrate de obiective financiare şi nefinanciare", consideră Parrett.